Silent Tears

Noul fan -fic pe care il traduc se numeste Silent Tears si este scris deMidnightTears01. Povestea are loc la inceputul cartii New Moon, cand Edward o paraseste pe Bella. Dar se pare ca el nu se va mai intoarce, iar Bella trebuie sa traiasca fara el. Numai ca peste 100 de ani, cei doi se intalnesc si au multe sa isi spuna, mai ales sa arate.

SILENT TEARS

CAPITOLUL 1new-moon-trailer-screenshot-still-0088

– Edward! NU ! Te rog, nu pleca! Te…
– Nu, Bella. Nu te iubesc

Am simtit cum o lacrima imi curge pe obraz. Acele trei cuvinte m-au ranit. Imi simteam inima sfasiata in milioane de bucatele. Chiar a vrut sa spuna asta? O gaura imensa a inceput sa se deschida in inima mea din ce in ce mai mult. Am facut cativa pasi in spate.

– Nu, am incercat sa spun.
Dadeam din cap cu putere, incercand sa ma conving singura ca nu e adevarat.
– Nu, nu, nu, sopteam pentru mine.
– Bella…

Edward a facut un pas spre mine. Eu am facut unul in spate. Mi se paruse ca vad cum se emotioneaza, dar inainte sa realizez, Edward si-a revenit. Chiar imi doream sa vina sa ma tina in brate, sa ma linisteasca, dar nu eram sigura ca ar fi facut asa din moment ce a zis ca nu ma mai iubeste.
Asa ca am facut ce ma pricepeam mai bine. Am fugit. Dar nu am fugit pentru ca eram speriata, ci pentru ca imi imaginam ca asa scapam de toate problemele si temerile mele. Prostesc, stiu. Il iubeam pe Edward. El ma iubea. Ei bine…acum nu. M-a facut sa-i cred toate minciunile. Simteam cum golul din inima mea se facea din ce in ce mai mare. Nu puteam sa ma descurc cu asta. Inainte sa imi dau seama, am cazut in genunchi si am inceput sa plang in hohote.
Lacrimile curgeau siroaie facandu-mi fata sa fie plina de lacrimi. Edward nu ma iubea. Acum totul se lega. Cine m-ar putea iubi vreodata? Sunt doar simpla, vechea Bella. Edw – nici macar nu-i puteam zice numele. Cat de patetica pot fi?! M-am intors sa vad daca el mai era acolo.

Am mers si am tot mers. Facusem basici in talpi si imi era frig. Eram uda din cauza ploii, iar afara incepea sa se intunece. M-am uitat sus, la cer, si am vazut nori mov si albastrii acoperind stralucitoarele stele. Vedeam cum luna cea rotunda se ascundea in spatele norilor misteriosi. Luna era singura sursa de lumina pe care o aveam. Umbrele copacilor incepeau sa ma inconjoare de parca ma ingropau in intuneric.
Am suspinat. El a plecat. Daca ar mai fi fost aici, ar fi venit si m-ar fi dus inapoi in casa mea calduroasa. Dar a plecat. A plecat cu familia lui. Eram singura – singura si singuratica. Si el nu ma iubea.

Mi-am strans pieptul cu forta si m-am imbratisat strans. Imi doream doar ca imensa gaura din sufletul meu sa dispara. Pleopele au inceput sa mi se inchida. Ma luptam sa imi tin ochii deschisi. Chiar nu doream sa adorm in mijlocul padurii, dar mi-am lasat pleoapele sa castige.Curand eram prinsa in intuneric, unde realitatea disparea, iar cosmarele incepeau sa prinda viata.

CAPITOLUL 2

BPOVClipboard08

Razele rasaritului imi incalzeau pielea. Am zambit numai pentru mine; iubesc rasaritul. Era cald. Imi amintea de Pheonix si de mama. Am continuat sa ma gandesc la toate lucrurile astea frumoase pana cand mi-am adus aminte de ziua de ieri. Padurea. Plansul. Intunericul. El nu ma iubeste. Mi-am deschis ochii. Lacrimi au inceput sa mi-i umple pana cand privirea mi-a devenit incetosata. Deodata am izbucnit in lacrimi. Gatul imi era uscat si vocea ragusita. M-am luat in brate sperand ca focul va disparea, dar stiam ca Edward era singurul care putea sa-mi refaca inima si sa ma faca din nou fericita.
Am incercat sa ma ridic. O durere intepatoare mi-a razbatut prin tot corpul si atunci mi-am dat seama ca am dormit toata noaptea pe pamant. Intinzandu-mi muschii unul dupa altul, m-am ridicat cat de incet am putut. Am riscat sa ma uit putin la mine. Doamne! Aratam oribil. Jeansii imi erau rupti si plini de noroi. Aceeasi soarta o aveau haina si puloverul meu. Nu aveam nevoie de o oglinda ca sa stiu cum imi arata parul. Stiam deja ca era plin de ramurele si pamant. Am incercat sa-mi netezesc hainele si parul in timp ce ma indreptam spre casa. Dar ma gandeam la noaptea din urma…
,, Bella, nu te iubesc.”
,, Nu, am incercat eu sa zic” Dadeam din cap ca si cand ceea ce-mi spunea nu putea fi real.
,, Nu, nu, nu, am soptit”
,, Bella- ”
Edward a facut un pas spre mine. Eu unul inapoi.
Buzele imi tremurau si atunci lacrimile au inceput sa-mi cada pe fata. Am ingenuncheat. Mi-am ingropat fata in palme si doar am plans. Nu stiu cat timp am stat acolo, plangand. Dar deodata am auzit o voce de aproapte chemandu-ma.
– Bella?”
Mi-am ridicat fata si l-am fazut pe Mike. Ce? Ce facea el in mijlocul padurii? STAI ASA! M-a urmarit? M-am uitat in jur sa vad unde ma aflu. Aaa. Stateam in genunchi langa casa mea, dar masina lui Charlie nu era nicaieri. Charlie nu si-a facut griji pentru mine? Macar s-a gandit sa ma caute? Cu siguranta ca nu eram departe de casa. Probabil era mult prea ocupat cu munca ca sa vada ca lipsesc. Inceteaza sa te mai minti singura, Bella. Adica, este ocupat vreodata Charlie acasa? Nu s-a gandit el unde sunt? Nici macar un piculetz de tot?
– Bela! Aloooooooo… e cineva acasa?
De ce dracu arunca cu bete in mine??? NU sunt un catel!
– Ce? A..scuze. Nu eram pe aici. Eram visatoare.
– Bella? De ce esti pe jos, cu hainele pline de noroi, plangand?
La naiba! Uitasem ca aratam ca un zombi.
Ma intreb daca el crede ca in sfarsit am pierdut.
Singurul lucru pe care l-am pierdut a fost Edward. Singura mea dragoste… Am izbucnit in lacrimi… din nou!
– PLEACA, Mike!
– Scuze Bella. Ai nevoie de ajutor? Ceva?
Am inteles dublul sens al intrebarii.
– Ce dracu, Mike! NU INTELEGI CE-TI SPUN???
Sper ca a inteles ca nu sunt foarte rabdatoare azi. Acum stateam in picioare. Am alergat sper casa si am tras de clanta, dar nenorocita nu voia sa se deschida. Chiar imi doream sa scap de Mike! Cheileee! Mi-am ridicat mana dreapta la streasina si am luat cheile. Am bagat cheile si am invartit. DAAAA!! Am intrat si am trantit usa. Am alunecat pe jos, lacrimi curgand siroaie. Am auzit o masina indepartandu-se. Mike, cred.
Freacandu-mi ochii, am urcat la etaj. Mi-am luat tricoul gaurit si pantalonii si m-am dus la baie, impiedicandu-ma de orice. Dupa ce mi-am dat hainele jos m-am bagat la dus. Apa calda imi relaxa muschi. Noroiul se scurgea tot de pe mine. Am inchis apa si m-am uscat, mi-am pus pijamalele si am mers spre dormitor incerand sa nu cad.
Stand pe pat imi treceau prin minte evenimentele din ultimele doua zile.
Edward m-a parasit. Am plans. Padurea. Mersul. Si mai mult mers. Trezirea. Plansul. Am mers din nou. Mike. Acasa. Dusul. Inapoi in prezent.
Cum a putut sa ma paraseasca. Tot timpul acesta cat a fost cu mine si mi-a zis ca ma iubeste. Felul in care imi spunea ca sunt dragostea lui ma facea sa cred ca el nu voia sa uit niciodata acest lucru. Dar ieri a spus ca nu ma iubeste. I-am crezut toate minciunile. M-a facut sa le cred. Dar e vina mea. Sunt doar un om prost, slab si patetic.
Simteam din nou gaura din piept, arzand din ce in ce mai tare. M-am strans in brate si m-am bagat in patura. Lacrimi curgeau una dupa alta. Hohote imi scapau printre buze si eu nu le puteam opri. M-am facut minge si am plans pana am adormit.

CAPITOLUL 3

_sad__by_snowprincex5

BPOV

Mi-am deschis ochii. Auzeam ploaia cum batea in geamurile inghetate. Am continuat sa ma holbez la fereastra si sa ascult sunetul linistitor al ploii. Deodata fereastra s-a deschis si un aer rece a patruns in camera. Vantul imi biciuia fata, iar hartii zburau prin camera. Dar am simtit cum ceva se misca in stomacul meu. Mi-am pus repede mana la gura si am fugit la baie. Am ajuns exact la timp. Se pare ca zilele trecute nu mi-au priit. Am stat pe podeaua din baie cel putin 10 minute, cu fata deasupra cazii, ca sa fiu sigura ca am terminat.
-Bella?
M-am uitat spre usa si l-am vazut pe Charlie stand acolo cu o fata foarte ingrijorata.
-Ce-ai patit?
-Nimic. Ma simt un pic…rau.
-Bella, stiu ca Culenii au plecat.
Simteam cum imi pica fata. Lacrimile deja ma usturau. Gaura din piept se reintorsese, mai rea ca niciodata.
-Cum de stii?
-Ei, toata lumea stie. Suntem in Forks, stii? In orice caz, Carlisle a primit o slujba in Los Angeles. Il plateau atat de bine, incat s-au mutat acolo. Nu ti-a zis Edward?
-Da, mi-a zis.
Normal ca s-au gandit la scuza perfecta pentru plecarea lor neasteptata.
-Aha. Te simti bine acum?
-Ma simt bine. Trebuie doar sa ma aranjez si vin jos.

Mi-am fortat un zambet. Charlie mi-a zambit cu simpatie si a coborat. M-am ridicat si mi-am spalat dintii. Mi-am periat si parul pe care l-am legat intr-o coada de cal. M-am intors in camera si m-am vazut pentru prima data in ultimele zile. Purtam o pereche de jeansi albastrii, bluza albastra in care Edward ma adora si balerini negrii. Mi-am luat haina neagra si am coborat. Nu planuiam sa mananc nimic, avand in vedere ca numai la mirosul mancarii imi venea sa vomit.

-Pa, tata!
-Pa, Bella!

Am deschis usa si am plecat. Am tras de usa camionului, care intr-un final s-a deschis. Dupa am trantit-o si am bagat cheile in contact. Camionul se trezise la viata. Am dat drumul la caldura si am pornit-o spre scoala. Am ajuns in parcare si mi-am dat seama ca intarziasem. Am sarit repede din masina si am inchis-o. Eram in fata clasei si incercam sa iau o gura sanatoasa de aer; am deschis usa si am intrat. Toti si-au intors capetele spre mine; unii din simpatie, unii curiosi si unii chiar mirati. Nu-mi pasa. Nu imi pasa de nimic acum.Il voiam doar pe Edward inapoi ca sa-mi spuna ca totul va fi bine. Voiam sa ma ia in brate si sa ma aline. Dar ochii imi deveneau inlacrimati asa ca m-am dus la locul meu si am stat jos, asteptand ca aceasta zi sa treaca.

CAPITOLUL 4

Auzeam cum ploaia cadea afara, strop cu strop.Bella_And_Edward M-am frecat la ochii si i-am deschis. Steateam deja in mijlocul patului, asteptand sa vina din clipa in clipa. Doar cateva secunde. Mi-am pus repede mana la gura si am incercat sa ajung la baie. Am vomitat. Iar si iar. Uram partea aceasta a diminetii. Uram sa vomit imediat cum ma trezeam. Era oribil. Ma simteam oribil! Mi se intampla asa cam de o saptamana. Uram asta! Ce era in neregula cu mine? De ce vomitam in fiecare dimineata? Chiar trebuia sa ma duc la o clinica! M-am spalat  si m-am intors in dormitor. Am tras pe mine o pereche de jeansi negrii, un pulover negru si mi-am pus in picioare o pereche de cizme negre fara toc. Mi-am periat parul si l-am lasat pe spate. Am mers jos si am pus in toaster o felie de paine. Oare ce era cu mine? E doar o coincidenta?

Adica… intr-o seara… Edward si eu… sa ziceam ca am depasit unele limite. Dar era imposibil. Nu pot fi insarcinata. Dar Edward era singurul cu care am fost intima. Edward nu poate… este inghetat pentru numele lui Dumnezeu! POC! Toaster handicapat. Am luat felia de paine si am pus niste unt pe ea. Dar mi-am dus mana direct la gura si am fugit spre chiuveta. Si am scos totul din mine. Din nou. Mi-am tinut parul cu mana’ nu doream sa fie tot plin de mizerie. Dupa ce mi-am revenit, mi-am clatit gura si am aruncat eflia de paine la gunoi. Trebuia sa ma duc la clinica neaparat. Nu o sa ma duc la cea din Forks. Toata lumea ar stii cine sunt… doar e Forks, barfele se imprastie cu viteza luminii. Ma voi duce in Seattle. Am mers in living, am luat telefonul si m-am dus din nou in bucatarie.

-Alo, Clinica KingCross. Cum va putem ajuta?

-Aaaa…buna ziua. As vrea sa-mi fac o programare, va rog.

-Desigur. Numele?

– Isabella Swan.

Am auzit cum cineva scrie la capatul celalalt.

-OK. Programarea dvs. este maine la 2:30 p.m. Sa nu intarziati. O zi buna!

Oooo, desigur. De cateva zile vomit tot ce mananc. O  sa am o zi ,,foarte buna”.

-Multumesc. Si dumneavoastra.

Am pus telefonul pe masa din bucatarie si m-am dus din nou in living. M-am asezat pe canapea. Daca sunt insarcinata?Ce ma voi face? Ce va zile Charlie?! Cum ma voi mai duce eu la scoala? Da-o naibii de scoala! De parca ar fi posibil sa am un copil cu un vampir. Nu pot sa ma descurc! Mai ales singura! La dracu! Bella…respira…

M-am uitat la burta si am vazut umflatura. Mi-am deschis ochii larg, ingrozita. Eu nu aveam burtica. Adica..de-abia daca am mai mancat in ultimele zile. Au trecut doar doua saptamani de cand eu si Edward… CHIAR SUNT INSARCINATA! Rahat! Bella, acum poti sa te panichezi.

Dar nu am facut-o. In chimb mi-am mangaiat burtica, de parca as fi vrut s-o protejez. Imi doream ceva de la Edward. El a luat tot ce mi-a oferit vreodata. Da…totul! Asa ca acest copil imi va amintii de el. M-am dus sus in dormitor. M-am bagat in patura si am alunecat intr-un somn adanc.

*  *  *  *  *

Eram in La Push, pe marginea unei stanci.Vantul imi3283449-2-the-volturi ravasea parul castaniu, iar aerul rece imi biciuia fata. Rochia mea alba, din matase, era trasa in toate partile de vant, in timp ce incercam sa o rup de pe mine. Vantul era nemilos si rece. Chiar cand eram sa pasesc in gol, am auzit in spatele meu un bebelus plangand. M-am rasucit si am vazut un bebelus intr-un cos. Cosul era pus pe jos, la cativa pasi de mine. Copilasul continua sa planga intr-una, devenind mai galagios cu fiecare secunda. Nu voiam sa mai planga. Mi se rupea inima cand il auzeam. Am alergat la bebele din cos. Era cel mai frumos copil care il vazusem vreodata. Avea pielea palida. Par saten. Ochi cenusii. In timp ce ingenuncheam langa el ca sa-l iau in brate, am auzit un suierat. M-a intors cat de repede am putut, pregatita intr-o pozitie defensiva. Am vazut in fata mea pe cineva foarte inalt, intr-o roba neagra. Am privit in sus si i-am vazut fata. Imaginea era terifianta. Voiam sa strig, dar se parea ca nu mai aveam voce. Am vrut sa fug cu copilul, dar parca eram lipita de pamant. M-am uitat la bebelus, dar dintr-odata ceva m-a lovit. Durerea era ingrozitoare. Eram pusa la pamant de omul in roba neagra.

M-am trezit tipand ca din gura de sarpe. Transpirasem si firele de par mi se lipisera de frunte. Respiratia imi era rapida si superficiala.

Am privit in jur. Mi-am fluturat ochii de cateva ori uimita.Timp de un minut am incercat sa-mi linistesc respiratia. Vederea mea era incredibila!!! Puteam observa fiecare linie si fiecare detaliu din camera mea. Culorile era atat de luminoase, pline de viata. M-am uitat peste tot in jurul meu. Parca eram intr-o alta camera. Simteam si o gramada de mirosuri noi. Un fel de miros invechit. Imediat am stiut ca era mirosul lui Charlie. Frezii si capsuni. Yummy. Oh…cred ca asta eram eu. Puteam simti si alte mirosuri. Era genial. Chiar atunci usa s-a deschis repede si Charlie a dat buzna inauntru.

– Bella! Am venit!
– Tata, calmeaza-te. A fost doar un cosmar, scuze.
– Bella! Esti treaza!!!
Sigur ca sunt! de ce se uita asa de ciudat la mine? E nebun? O NU! Oare stie ca sunt insarcinata?
– Da… tata. Sunt treaza. Wow, am spus sarcastica.
– Ai dormit cateva zile! Incepusem sa fiu foarte ingrijorat. Adica… CINE DOARME ZILE INTREGI?

Hm… cred ca nimeni. STAI ASA! AM DORMIT CATEVA ZILE??? WoooooW….aveam nevoie sa ma intind. De ce am dormit asa de mult? Trebuie sa admit ca ma simt mai bine, dar…
Trebuia sa ma uit imediat in oglinda, asa ca m-am ridicat si m-am privit in oglinda de pe usa.
Bella_VampireWOOOW! UITA-TE LA MINE!! SUNT FRUMOASA!!! Eram frumoasa ca un vampir. Chiar si Rosalie ar arata banala pe langa mine.Parul imi era lung si stralucitor, pana la mijlocul taliei. Aveam o silueta tip clepsidra ( si eram insarcinata, asa ca era chiar o reusita). Pungile de sub ochi disparusera. Si aveam nuante aurii in iris. Tarw. Buzele era mai pline. Nasul imi era drept si perfect. Eram mai alba.WOW! Aratam asa de bine! Dar cum? Asta era intrebarea. Ma transformam intr-un vampir pentru ca eram insarcinata cu unul? Eram vampir. nu? Trebuia sa aflu cumva adevarul.

– Am sunat si doctorul!!! Eram foarte ingrijorat! A zis ca o sa fii bine. Nu ai fost intr-o coma sau ceva de genu. Eram la limita unui atac de cord, Bella!
– Aaaa, tata? Calmeaza-te. Ma simt bine. Acum du-te la munca!
M-a privit si ofta:
– Bine atunci. Daca ai nevoie de ceva, suna-ma. Bine Bella?

Deja visam cu ochii deschisi. Trebuia sa ma duc la doctor azi. Aratam ca si cand as fii fost in trei luni, desi eram insarcinata doar de doua. De ce nu m-am observat mai devreme? Nu ma puteam duce asa. Si-ar fi dat seama ca ceva nu era in regula. Adica… bebelusul asta creste atat de repede! Ar vedea ca burta mea ar fii foarte mare daca m-as intoarce peste o saptamana. Nu era normal. Secretul vampirilor ar fi fost dezavaluit si nu puteam lasa sa se intample asta.
Charlie dadea din maini in fata mea:
– Bella, daca ai nevoie de ceva, suna-ma. Bine?
– Da, da. Nu-ti mai face atatea griji. Am 18 ani. Pot sa am si singura grija de mine. Acum la treaba!
– Bine. Gata, plec.
Charlie mergea spre usa cand accidental s-a taiat intr-un cui din perete.
-Auch!

Am simtit cel mai dulce parfum din viata mea. Capul mi se misca, dar eram atat de concentrata pe picatura de sange de pe bratul lui Charlie. Eram hipnotizata. Buzele mi s-au curbat intr-un zambet peste noii mei dinti ascutiti. Un mic suierat mi-a scapat printre buze. Mirosul parca se juca prin jurul meu, invitandu-ma sa-i musc jugulara care-i pulsa la gat. Atunci am observat-o. Vena lui Charlie. Pulsa intr-un ritm calm. Limba mi-a trecut peste buze. Voiam sa ma duc si sa-l musc pe Charlie de gat. Ca si cand un cutit ar taia untul.
Charlie mi-a inchis usa dormitorului. Totodata m-a trezit si pe mine din transa. Am rasuflat. Am fost atat de aproape sa-l omor pe Charlie! Cum am putut sa ma gandesc la asa ceva? Eram o pacatoasa. Charlie era tatal meu. I-am auzit pasii in timp ce cobora scarile. Dupa am auzit usa de la intrare trantindu-se si masina lui derapand de pe alee. Am fost foarte aproape sa-l omor. Nu pot sa-l am. E in pericol. Si eu sunt! Trebuie sa ies de aici. Trebuie sa plec.
Dar sangele mirosea atat de bine, atat de puternic. Puteam simtii veninul cum imi umplea gura. Beac! Are un gust ingrozitor. Cel putin acum stiam ce pofte am. Sange. Sunt un vampir! Ma rog… acum doar pe jumatate. Am un mine un jumate-vampir care intr-o zi va fii nascut. Asta nu ar fi posibil daca as fi complet vampir. Teoria mea este ca odata ce o sa nasc, o sa ma transform in vampir cu puteri depline. Deci…sange? Of…trebuie sa beau. Am un copil jumatate vampir in mine care probabil are nevoie de mai mult sange. Acum, de unde se cumpara sangele?

*  *  *  *  *

Am avut un impuls brusc sa fug.M-am intors,acum eram cu fata la padure.Apoi,am inceput sa fug.Fugeam ca vantul.M-am uitat in jurul meu,inspirand parca natura.Vedeam frunze aramii cu nuante de rosu.Sus,strajuiau copacii.Majoritatea erau doborati pe jos.Vedeam toate animalele miscandu-se.Era o imagine pe cinste.Fugeam cu viteza unui vampir.Nu e de mirare ca lui ii placea sa alerge.Ador sa alerg.Era cel mai uimitor sentiment.Stiam ca niciodata nu ma voi lovi de copaci.O aveam in sange.Exact cum a spus-o si Edward.

Am incetinit la un luminis si m-am uitat in jur sa vad unde ma aflu.Eram in poienita. Poienita  mea. Nu stiu ce m-a adus aici.Puteam sa miros atatea mirosuri pe care nu le simtisem inainte. Miroseam iarba proaspata. Miroseam mireasma dulce a florilor.Mai puteam sa miros ceva,dar nu imi dadeam seama ce era. Stai asa !Era asta mirosul unui vampir ?Am auzit o craca trosnind in spatele meu.M-am intors si am vazut pe cineva pe care nu ma asteptam sa vad de foarte mult timp… .

CAPITOLUL 5

Bella POV

Am auzit o ramura trosnind in spate.M-am intors si am vazutVisctoria_by_Daenerys_mOd pe cineva pe care nu ma asteptam sa vad de foarte mult timp.

Victoria.

Parul ei portocaliu se misca in directia vantului.Avea un zambet amenintator sculptat pe fata.M-am uitat chiar in ochii ei si am vazut ceva tulburator.Parea ca acum chiar e nebuna.Victoria a innebunit.E oficial.Wow.O fi din cauza pierderii partenerului ei ,James?Adica..eu  l-am pierdut pe Edward si n-am innebunit.

Victoria paru luata prin surprindere,dar imediat reveni la expresia de mai devreme.

-Victoria,am suierat eu.I-am pronuntat numele ca si cum ar fi fost ceva dezgustator.

-Bella,replica cu o voce pierita.

-Ce cauti aici ?

-Asta voiam sa te intreb si eu,Bella.In timp ce vorbi facu un pas spre mine.

Am luat o pozitie defensiva si m-am dat inapoi.Eram inca in garda,in caz ca s-ar fi decis sa ma atace.

-Pleaca,Victoria,nu te pune cu mine.

Ea rase,de parca ar fi fost….amuzata ?

-Bella,Bella,Bella.Ce o sa ma fac cu tine ?Lasa-ma sa-ti raspund la intrebare mai intai.Ce caut aici ?Vanez.Eram prin zona pentru ca voiam sa fiu cu ochii pe tine.Asteptam momentul perfect ca sa scap de tine.Vreau ca Edward sa simta ce simt eu.Vreau sa-mi simta suferinta.Vreau sa simta ca nu mai are pentru ce sa traiasca.Vreau sa se simta vinovat ca nu te-a protejat.Apropo…unde este,Bella ?

-Nu este aici.

-Ce vrei sa spui ?

-Nu este aici.Exact asta vreau sa spun.

-Deci…te-a parasit ?

-Da,m-a parasit.

Vocea aproape a cedat la ultima propozitie.Victoria probabil nu observase pentru ca incepu sa ranjeasca.

-Vrei sa spui ca Edward nu te mai iubeste ?

Am oftat.Nu voiam sa-i spun Victoriei de ce m-a parasit.Daca ma mai iubea.Sau ca eram insarcinata.

-Edward a parasit-o ep Bella,spuse Victoria parca cantand.

M-am enervat,iar mana mi s-a strans intr-un pumn.Victoria se uita la mine si inhala aerul.

-Bella,vreau sa te intreb ceva.

-Da-i drumul,am spus printre dintii stransi.

-Vezi tu,cand vanam oameni aici am mirosit ceva….diferit.Ceva ce n-am mai mirosit niciodata.Nu era vampir.Nu era om.Nu era animal.Asa ca am urmarit mirosul si uite-ma aici.Mirosul iti apartine.Nu mirosi la fel cum miroseai odata.Ce esti,Bella?Spuse ultima propozitie cu o reala curiozitate.Asa ca am decis sa-i spun.

-Sunt jumatate vampir.

Ochii  ei se uitau la mine de parca voiau sa sara din orbite.Se uita la corpul meu,iar ochii imi fixara burta.Ochii i se cascara si mai mult daca era posibil.

-Minti.

Am clatinat din cap.

-Dar cum….

-Sunt insarcinata cu copilul lui Edward.Cum sunt insarcinata cu copilul unui vampir,am inceput sa ma schimb.Nu sunt un om normal.Sunt jumatate vampir.

Se ineca.Se pare ca asta ii strica planul de a ma tortura.

-Ce este ?Doar nu ti-e frica de mine,Victoria,nu-i asa ?

-Sa-mi fie frica ?Esti o proasta.Esti doar vampir pe jumatate.Asta inseamna ca nu ai puteri pe deplin.Asta inseamna ca nu ma poti invinge.

-Victoria ?am zis eu cu o voce jucausa.

-Ce-i ?Striga ea inapoi furioasa.

-Nimic.

-Bella,asta e vreun joc sau ce ?

Am oftat.

-Edward a parasit-o pe Bella,canta ea din nou.

-Da,cred ca sunt destul de constienta de asta.

-Edward a parasit-o pe Bella…continua ea sa cante din nou si din nou.

Incepusem sa ma enervez rau de tot.Apoi am observat schimbarea brusca a vremii.Vantul era atat de puternic.Frunzele zburau in jurul nostru de parca era o tornada.

Apoi am auzit tunetul.Era atat de puternic in urechile mele.Apoi urma fulgerul orbitor,taind cerul in doua.Cerul avea o culoare movulie.Puteam oare sa controlez vremea in functie de sentimentele mele ?M-am intors spre Victoria.Am observat ca incetase sa mai cante,dar imediat se intoarse la stupidul ei cantec.Tunetul bubui,iar fulgerul lovi din nou.Vantul crea o tornada cu frunzele.Victoria si cu mine eram in mijlocul acestei tornade cu frunze.Parul ni se misca in directia vantului.

– Opreste-te Victoria, am spus cat am putut de calma.

– Nu. Ce vei face? Ma vei ataca? a inceput sa rada.

Mi-am inclestat maxilarul si mi-am strans pumnii:

– Victoria.

– Vai, vai, vai… Bella e nervoasa?

Nu i-am raspuns.

– Cumva iti e dor de Edward?

Nu i-am raspuns.

– Bella, raspunde-mi.

Nu i-am raspuns.

-Bella. Capsorul ala al tau trebuie sa-si dea seama. Edward. Nu. Te. IUBESTE.

Stateam in fata ei.  Simteam o raceala. Era ca si cand cineva turna apa rece peste mine. Dar nu era apa rece ca gheata. Era rece si reconfortanta.

Am auzit-o pe Victoria cum ofta. De ce a oftat? Mi-am ridicat capul si am vazut cum ma observa. Arata cu degetul spre mine

– Tu…. arati ca mine!

Ce? Se inseala nu? M-am uitat in jos la mine si am vazut ca eram la fel ca ea. WOW. Nu eram pregatita pentru asta. Hainele imi erau zdrentuite si murdare. Mi-am trecut degetele prin par. Era portocaliu.

– Imi schimb forma, am rasuflat, apoi am zambit.

Am simtit cum apa rece imi curge din cap pana-n picioare.

– James! am auzit-o pe Victoria cum se ineaca.

– Victoria, i-am spus.

– Schimba-te! Schimba-te, acum!

– Nu. Ce vei face? Ma vei ataca?  Ma vei omori? i-am repetat cuvintele.

Am simtit iar apa rece. Acum eram eu din nou.

Am vazut-o pe Victoria cum statea in fata mea cu o sclipire diabolica in privire.

– O sa te omor, Bella. E dragut, nu?

Mi-am dat capul pe spate si am ras:

– Victoria, vrei ceva dragut? Atunci putem discuta intr-un mod dragut.

– Te crezi desteapta nu?

– Imi place sa cred ca sunt, am zis cu incredere. Imi doream s-o dobor pe Victoria. Imi doream sa-i rup capul si sa-i ard corpul.

Dupa am observat ca amandoua eram chircite pe jos, miscandu-ne in cerc, inca uitandu-ne una in ochii celeilalte. Victoria parea ca ma va ataca in curand. Asa ca m-am miscat inainte ca ea s-o faca. Am sarit si am simtit din nou raceala.Acum in ce m-am mai schimbat? Am aterizat cu un zgomat slab. M-am uitat la mine; eram in toate cele 4 membre. Eram un ghepard? Wow! Pot sa ma schimb si in animale? M-am uitat la Victoria si mi-am dat capul intr-o parte. Arata foarte speriata.

– Aaaa.. Bella, cred ca putem ajunge la o intelegere…

M-am uitat la ea si am sarit, asa ca acum eu eram deasupra ei. A incercat sa ma ridice, dar n-a reusit. Suiera si incerca sa sape cu unghiile in pielea mea. Trebuie sa fi fost foarte tare. M-am schimbat la loc in mine si am zis:

– Victoria, vreun ultim cuvant ?

Am lasat apa rece sa ma invaluiasca si m-am transformat la loc in ghepard. Mi-am aplecat capul spre gatul ei si am deschis gura. I-am simtit aroma si dupa aceea i-am sfasiat gatul cu dintii mei ascutiti de ghepard.

* * * * * *

Dupa ce am strans toate bucatele din Victoria, m-am schimbat in forma mea obisnuita. Am scos bricheta din buzunar; am aprins-o , iar o mica flacara a aparut in varf. Am aruncat-o peste gramada cu ramasite. Am strans cateva betigase si le-am pus pe foc. M-am asezat in fata focului, privind cum corpul Victoriei arde in flacari.

In sfarsit. Fara probleme. Suntem doar tu si eu acum, copile. Am uitat! Trebuie sa vanez.

Of, nu-s chiar asa de nerabdatoare, dar chiar vreau sa stiu cum e sa vanezi. Edward nu m-a lasat niciodata sa-l vad, asa ca acum e sansa mea sa o fac si sa mi-l imaginez pe el in locul meu. Cred ca va functiona. Ochii mi se umpleau de lacrimi numai cand ma gandeam la el. Inainte ca lacrimile sa cada mi-am sters ochii. Asa, am gandit pentru mine. Am nevoie de sange. Deci trebuie sa vanez. Nu si oameni. Voi vana animale.

Am fugit in goana si mi-am urmat instinctele. Am mirosit un animal. Poate o caprioara?

Am continuat sa alerg printre copaci, iar intr-un sfarsit m-am oprit. M-am ascuns in spatele unor copaci si am vazut cum o caprioara bea apa din rau. M-am lasat jos, facandu-ma minge si am asteptat momentul perfect pentru atac. M-am oprit si am lovit animalul. Nu voiam sa sufere asa ca i-am rupt gatul si mi-am afundat dintii in el. Sangele a iesit din gat si mi-a patruns in gura. Era atat de bun. Am secat-o, iar dupa aceea am ingropat-o.Inca mai imi era sete. Am mai vanat doi elani si inca o caprioara pana am fost satula.

Acum ma duceam acasa.

Charlie e acolo. E in pericol din cauza mea. Trebuie sa plec. Copilasul meu poate va fi si mai periculos decat mine. Maine voi pleca. Devreme. Trebuie s-o fac sau ceva rau se va intampla.

CAPITOLUL 6Bella POV

Am iesit din padure in paşi omenesti si am văzutblue_eyes_by_eternallywithdrawn masina lui Charlie pe alee. Am lipsit chiar asa de mult? Am mers la usa din fata si a tras aer in piept. Am intors manerul si am pasit usor inauntru, ingrozita de ceea ce ma astepta.

Charlie.

Am inchis usa cat de incet am putut si am mers pe varfuri pana in sufragerie.

– Bella?

Am oftat.

– Da, sunt eu tata!

Charlie statea intins pe canapea, vizionand canalul de sport.

– Buna Bella. Unde ai fost?

S-a intors sa se uite la mine, dar statea intr-o parte, ca sa mai observe ce de intampla la TV.

– Am fost la… Angela.

– A. Si cum a fost?

– Bine. Ai mancat?

– Da, am luat cina. Mai e multa mancare in frigider daca vrei.

– Nu mersi, nu mi-e foame.

Charlie, acum beau sange. Mmmm…

Inainte sa incep sa salivez, m-am asezat langa Charlie

Doream sa mai petrec timp cu el inainte sa plec. Charlie m-a privit cu confuzie.

– Bella, te simti bine?

– Ma simt bine. Doar voiam sa stau cu tine un pic.

– Aaaa, dragut.

… TACERE PENIBILA…

– Tata, stii ca te iubesc, nu?

– Wow. Bella, stiu. Si eu te iubesc.

– Bine. Doar voiam sa stii in cazul in care credeai altceva.

– Bella, e ceva in neregula?

– Nu, tata. Vreau doar sa stii ca daca se va intampla ceva, te voi iubi mereu, orice s-ar intampla.

– Si eu Bella. Si eu…

… O ORA MAI TARZIU…

– Aaaa… sunt foarte obosita. Ma duc la culcare.

– Bine Bella. Noapte buna!

L-am sarutat pe frunte si m-am uitat la el. Arata foarte surprins deoarece niciodata nu-i mai aratasem atat de multa afectiune.

I-am pus o mana pe umar:

– Noapte buna, tata. Te iubesc.

M-am ridicat si am urcat scarile. I-am aruncat o ultima privire lui Charlie si m-am dus in camera mea. Cum am ajuns, am alunecat jos, sprijinita de usa. O lacrima cazu pe obrazul meu. Am luat o gura plina de aer ca sa scap de nodul din gat. M-am sculat de pe jos si m-am indreptat. Am suspinat si m-am dus spre oglinda. Stateam in fata oglinzii si doar ma uitam la mine.

Un suierat usor mi-a scapta printre buze.

– Ochii mei… am soptit.

M-am apropiat si mai mult de oglinda, holbandu-ma la ochi. Acum irisul avea tente albastrui. Mai erau aurii, dar si albastrii de asemenea. Ochii erau tot de un maro ciocolatiu ca inainte. Dar acum bateau spre albastru. Probabil ca auriul o fii aparut din cauza dietei mele vegetariene. Dar albastrul? L-am auzit pe Charlie mergand prin bucatarie. Charlie! Trebuie sa incep sa impachetez. Am alergat pana la pat si m-am aplecat ca sa scot geanta neagra de sub pat. Am gasit-o si am pus-o pe pat. M-am grabit pana la sifonier si am apucat toate hainele pe care le-am gasit. Am luat niste carti; CD-uri, o pereche de pantofi si una de cizme. Aveam nevoie si de bani. Am cautat din priviri poseta. Am scotocit prin niste sertare si pana la urma am gasit-o. Am pus poseta in geanta. Dupa aceea am inchis bagajul si l-am bagat in dulap. Gata. Am terminat si cu bagajul. Eram prea obosita sa ma m-ai spal si sa-mi schimb hainele. Mi-am scos ghetele crem si am sarit in pat. M-am infasurat in patura si mi-am inchis ochii, asteptand sa adorm.

Curand… am facut-o.

Am auzit usa de la intrare trantindu-se. Mi-am deschis ochii brusc. Am sarit din pat cu o viteza de vampir si am fugit la fereastra. Am dat perdelele galbene intr-o parte si m-am uitat afara.

-Charlie, am soptit.

Il vedeam cum conduce. O lacrima mi-a cazut pe obraz. Si inca una. Si inca una. Am realizat ca stateam pe vine. Capul imi era aplecat peste genunchi, iar cu mainile imi imbratisam picioarele. Nu voiam ca Charlie sa plece. Adica, era tata. O sa-mi lipseasca asa de mult. Nu-mi doream sa-i provoc atata suferinta. Nu voiam sa-si faca griji pentru cand voi fi plecata. Poate ar trebui sa-i las un biletel. Nu! Ar fi mai bine doar sa plec. Trebuie. Trebuie sa trec peste toate astea.

M-am ridicat si m-am uitat in oglinda. Devenise un obicei in ultimul timp. Am oftat. Burta era mult mai mare acum. Mi-am privit fata si am oftat din nou. Doamne, Bella! Inceteaza cu oftatul asta ! Ochii erau albastrii. Fara tente albastrui. Irisii erau albastrii. Complet … albastrii. Erau si putin aurii. Nu cred ca va disparea vreodata auriul. Niciodata. Ochii mei ciocolatii faceau parte din trecut. Au fost inlocuiti de albastrul asta rece. Wow! Cred ca nu eram ca nici un alt vampir. Adica, ce naiba, aveam ochii albastrii! Ce vampir are ochii asa? Eram diferita.

Am dat afara aerul pe care nu stiam ca-l aveam in mine.

Am mers incet spre pat si m-am asezat. Eram diferita. Nu seman cu nici un alt vampir. Wow ! E asa de..de.. wow!

Stateam de 10 minute pe pat pana cand m-am hotarat sa plec. M-am ridicat si am privit prin camera. Am auzit o scandura scartaind. M-am uitat pe jos si mi-am dat seama ca o scandura lipsea. Am dat covorul la o parte. Nu-mi venea sa cred ceea ce vedeam.

Erau cadourile mele.

Erau fotografii cu mine si Edward. Mi-am intins mana si le-am luat. Incercam sa-mi stapanesc lacrimile, dar unele au cazut. Asadar, Edward nu a luat totul cu el.

Le-a lasat aici. Doar le-a ascuns.

Mi-am luat cadourile si fotografia si le-am pus pe pat. Mi-am scos bagajul si le-am pus cu grija inauntru. Am oftat; m-am intors si mi-am frecat ochii. Am mers la baie; m-am spalat pe dintii si am facut dus. Dupa ce mi-am uscat parul m-am imbracat. Am luat pe mine ce mi-a cazut prima data la mana.

Nu voiam sa-l parasesc pe Charlie. Nu voiam sa plec din Forks. Nu voiam s-o iau de la capat, mai ales eu singura. Dar aici nu e vorba de ceea ce vreau eu. Este vorba despre Charlie. Si despre siguranta celorlalti. Nu stiam cum va fii copilasul meu. Nu stiam daca el sau ea va fii un nou nascut insetat de sange. Iar eu n-o sa-mi asum un asemenea risc stand aici si punand vietile tuturor in pericol.

De indata ce am fost gata de plecare, mi-am apucat geanta si am aruncat-o peste umar. Nu era grea, desi daca mai eram om , ar fi fost.

Am mers in camera lui Charlie si am intrat sa mai arunc o ultima privire.

-Pa Charlie, te iubesc! Am soptit.

Am iesit din camera si am coborat scarile. Eram in fata usii de la intrare, privindu-mi casa. Am inspirat si m-am intors.

Am incuiat usa si am lasat cheia in cutia postala. Nu doream sa pastrez ceva ce nu-i al meu.

Dupa ce am intrat in masina, am pornit motorul si am mers spre autostrada, incercand sa-mi gasesc destinatia.

Am deschis radioul; era programul meteo.

L-am lasat deschis pentru ca nu doream sa conduc in tacere. Era prea incomfortabil.

Offf…masina asta e prea inceata! Am gandit eu. Preferam sa alerg pana acolo decat sa merc cu nenorocirea asta veche. Acum stiu cum se simtea Ed-el, cand conducea cu mine aceasta chestie care se vrea a fi masina.

Un milon de copaci mai tarziu, ajunsesem la destinatie. Am coborat din camioneta ruginita si am ramas pe loc, admirand ceea ce era al meu acum. Era o casa imensa. Si cand spun imensa, chiar era imensa! Era in mijlocul pustietatii. Nu vream ca bebelusul meu sa fie printre oameni. Cel putin nu inca. Casa era frumoasa.

Parterul era vopsit cu crem. Avea si o poarta. Avea un singur etaj, dar era foarte spatioasa. Usa din fata era oranj. Restul casei era alba. Iubeam fiecare bucatica din ea. Poate va intrebati cum de mi-am permis o asemenea casa. Ei bine, Renee si Phil mi-au dat o gramada de bani cand am venit in Forks. Doar pentru urgente. Si asta chiar e o urgenta.

Mi-am luat geanta din camioneta. O tineam cu o mana, iar cu cealalta imi mangaiam burtica.

Un nou incepu, gandeam eu cu zambetul pe buze.

CAPITOLUL 7

– Mama! Casper m-a lovit!
– Ba nu! Tu ti-ai folosit puterea aia pe mine! Mama …. Carlie m-a facut sa o lovesc!
– Ba nu!
– Ba da!- Casper
– Ba nu!- Carlie
– Ba da!- Casper
– Ba nu!- Carlie
– Ba da!- Casper
– Ba da!- Carlie
– Ba nu!
– HAHAHA!!! Ai dreptate, fraiere Cass!!
– Nu. Mai. Imi. Spune. Fraier!
– Si daca zic?
– BINE! Daca asa vrei sa joci ! Haide ! Gay Kay!
– Bine!
– Bine!
– Bine!
– Bine!
– Bine!
– Gay Kay ! Ma enervezi! Inceteaza! Daca nu termini… te arunc pe geam!
– Haide!
POC!
Am alergat jos inainte sa-si inceapa lupta si sa-mi distruga frumoasa mea locuinta. In living Casper statea cu fata spre geam, cu un zambet imens pe buze. Carlie statea in fund, afara in iarba, inconjurata de sticla. Am oftat. Oare puteau sa aiba si ei vreodata o conversatie normala, care sa nu sfarseasca cu vreunul dintre ei aruncat pe pereti? ( sau fereastra dupa caz).
– Casper Masen Swan! Carlie Elizabeth Swan!
S-au intors sa ma priveasca. Zambetele se transformasera in frica.
– Imi pare rau mama! Se balbai Casper.
M-am intors spre Carlie care inca nu-si ceruse scuze.
– Imi pare rau mama, dar nu sunt eu de vina, e vina lu’ Casper! A zis grabita.
– Ce? Nu-I vina mea deloc!
Offf! O luam de la capat!
Inceta-ti discutia!
– Mama! Au spus in acelasi timp. Oh. Deja au terminat? De obicei dureaza vreo cateva ore pana ii calmez.
Fetele lor au trecut de la speriate la fete de catelusi. Ooooo! Ce dragut! Cum ar trebui sa-I pedepsesc daca ei mereu fac ochi de catelusi? Cateodata ai crede ca au 7 ani dupa felul cum se comporta. Dar aveau defapt 84 de ani omenesti, dar mereu inghetati la 16 in ani de vampire. Pun pariu ca va intrebati ce caut eu cu doi copii. Ei bine… ei sunt copiii mei. Sunt gemeni. O fata, Carlie si un baiat, Casper. Amandoi sunt jumatate om, jumatate vampir.
Casper are parul castaniu, o combinatie intre al meu si al lui Edward. Are fata lui. Are nasul meu. Totusi e ciudat, Casper seamana foarte mult cu el. In schimb, Carlie e la fel ca mine. Are parul tot castaniu. Are fata ca a mea, in forma de inima, cu buze pline si roz. Casper si Carlie au ochii le fel, caprui, cu nuante de verde si albastru in ei. Verzi, de la Edward din viata umana. Albastrii, de la viata mea de vampir. Caprui, de la dieta lor vegetariana. Ochii lor sunt diferiti de ochii vampirilor deoarece sunt jumatate oameni, jumatate vampiri.
In caz ca va intrebati, eu inca mai am ochii albastrii, cu nuante de auriu prin ei. Sunt diferiti de ochii obisnuitilor. Sunt albastrii din cauza felului in care am fost transformata in vampir. Am fost schimbata pentru ca am ramas insarcinata cu unul si nu am fost muscata. Auriul pentru ca veau sange de animal.
– Mama! Alooo..? au zis amandoi in acelasi timp.
S-au intors la conversatia mea, observand ca visam cu ochii deschisi. M-am uitat la Carlie si Casper. L-am vazut pe Carlie uitandu-se la Casper si dand din cap. L-am privit pe Casper care ranjea ca o pisca Cheshire.
– Orice v-ati gandi, sa stiti ca nu va merge, le-am spus intrerupandu-le conversatia mintala.
Pentru ca erau gemeni, puteau sa poarte discutii prin telepatie.
Nu-mi placea cand faceau asta. Insemna ca puteau avea conversatii private fara ca eu sa ii aud. Cu siguranta credeau sa asta e raiul. Nu multi adolescenti puteau tine atat de multe departe de mama lor.
Era timpul sa preiau controlul.
– Carlie, ridica-te si fa curat. Asigura-te ca inlocuiesti fereastra. Stii de care sa iei. Ai mai spart-o cam de un million de ori, am murmurat ultima fraza in timp ce expiram.
Carlie a ras si s-a ridicat. S-a scuturat de mizerie si a inceput sa stranga.
– Casper, hmmm….incercam sa ma gandesc la o pedeapsa. Dar nu erau foarte multe lucruri de facut.
– Ha! Nu mai e nimic de facut, asa ca ma duc in camera mea. Mersi mama! Cateodata credeam ca baiatul asta putea sa-mi citeasca mintea.
– Stai pe loc Cas! Ma vei ajuta sa… sa gatesc!
Ochii lui Casper s-au marit de groaza. Ultima data cand a incercat sa ma ajute, a fugit din bucatarie tipand. Zicea ca erau prea complicate ingredientele. Odata m-a intrebat ce e un castravete.
Am ras amintindu-mi momentele astea.
– Nu mama! Orice dar nu asta! Te rog! Te implor!
– Nu trebuia sa fii asa de infatuate. Acum, haide! Am nevoie de ajutorul tau sa va prepar cina.
– Mama!!! Stii ca eu si Casper uram mancarea umana.
– Stiu asta. Am mai avut conversatia asta de multe ori, Casper. Aveti nevoie de mancare. Pana la urma sunteti pe jumatate oameni.
Casper ranji. Puteam sa vad cum un bec se aprindea deasupra capului. Si-a intors capul spre Carlie care inlocuia geamul spart.
– Carliiieeee? a spus cu o voce cantata.
– Ce? A raspuns, nefiind atenta la ce se intampla in jurul ei.
A mers la ea si i-a ridicat mana.
– Casper, stiu de puterile tale. Sunt chiar foarte tari! Dar ai uitat un mic detaliu…daca pot sa citesc si sa manipulez mintile oamenilor, nu inseamna ca pot sa incerc asta pe mama. Are un scut mental; la fel ca oricare alta putere. Nu pot sa cred ca ai uitat asta! Zise Carlie arucandu-si mainile prin aer.
Ranjetul de pe fata lui Casper a disparut imediat. Statea intr-un loc, mut de uimire, nestiind ce sa mai faca. Cred ca era rusinat.
Cred ca a fost mult prea prins in lumea lui micuta si a uitat de una dintre puterile mele. Scutul meu mental.
Casper ofta in semn de infrangere si ma urma in bucatarie. Am inceput sa scot ingredientele ca sa ma apuc de gatit. Casper statea in pragul usii, urmarindu-ma cu o privire intensa.
– Casper, am oftat. Mancarea nu te va omori, am ras. Incerca-ti sa va imaginati mancarea urmarindu-l pe Casper. Foarte amuzant.
– Nu e amuzant, mama! Se vaita Casper.
– Haide Casper! Nu te mai smiorcai ca un bebelus si treci si spala salata.
Casper simti mirosul si a dat din nas.
– Beac ! Mancare ciudata de oameni, mormai in timp ce se indrepta spre chiuveta.
Dupa ce Carlie si Casper si-au terminat cina, cu multe incurajari din partea mea, s-au jucat Wii. Curand s-a facut tarziu si s-au dus la culcare. Nu aveau nevoie de somn in fiecare noapte ca ceilalti oameni. Mergeau la culcare odata la cateva saptamani, si dormeau cel putin 10 ore.
M-am dus in living si am ramas in prag. Imi iubesc casa. E singurul loc in care pot sa fiu eu. M-am uitat in colt si am vazut pianul meu negru si elegant. Am zambit timid si am am mers spre el. Da, am invat sa cant la pian dupa ce i-am avut pe gemeni. Doar prin muzica ma puteam exteriorize si imi amintea si de Edward. Deasemenea, pianul ma linisteste, asa ca am decis sa invat sa cant la el. M-am asezat pe bancuta. Am trecut degetele peste clapele de fildes si am incepu sa cant. La inceput, muzica a inceput incet, in ritm trist. Dupa un timp mi-am dat seama ca imi cantam catecul de leagan. Mi-am luat ceva timp sa-l invat, ascultand cd-ul pe care mi l-a daruit Edward. Dar imediat cum l-am invat, il cantam aproape in fiecare seara. Lacrimile imi inghionteau ochii. Lacrimi care nu ar fi cazut niciodata. Dupa ce am terminat, am izbucnit in hohote.
Am simtit doua perechi de maini inconjurandu-mi spatele. Mi-am ridicat privirea si i-am vazut pe Carlie si Casper.
– A fost frumos mama, sopti Carlie.
Gemenii stiau totul despre trecutul meu, inclusiv anii de om. Le-am zis orice. Casper si-a pierdut controlul si a dat un pumn peretelui. A lasat o gaura adanca. A zis ca nu si-a dat seama cat am suferit in anii mei umani. Casper era mult prea protector. La fel ca tatal lui. Carlie si-a pastrat controlul si si-a prins puntea nasului intre degetul mare si aratator. Ceva ce Edward facea.
– Credeam ca dormiti!
– Nu. Doar ne prefaceam ca dormim cand ai venit san e verifici.
– Carlie…am atentionat-o.
– Chiar ne prefaceam. Oricum, te-am auzit cantand la pian. A trecut o vreme de cand ai inceput sa compui, asa ca am coborat ca sa ascultam.
M-am uitat la Casper care imi zambea simpatic. Stiam ca e furios, dar nu voia sa o arate. Am vazut ca tinea in cealalta mana o poza. M-am incruntat in semn de confuzie. Casper mi-a urmarit privirea si a ascuns fotografia in spatele sau.
– Ce-I aia Casper?
Casper se uita ezitant la Carlie. Am auzit-o oftand si m-am intors sa o privesc. Dadea din cap spre Casper, care ofta si el/
– Imi pare rau mama. Voiam doar sa vezi…
A scos fotografia din spate si mi-a aratat-o. Am ramas fara aer. Era o poza cu Edward si cu mine, imbratisati, zambind de parca nu era nimic pe lume care ne-ar fi putut distruge fericirea. Nu ma vazusem poza aia de ani de zile! Acum cand o priveam, mi-am dat seama cat mi-a lipsit. Iar am inceput sa plang. Casper m-a strans in brate si mai strans si nu mai inceta cu scuzele.
– Casper, nu e vina ta, am incercat sa zic printer hohote.
– Imi pare asa de rau mama. Imi pare rau. Carlie si eu am vrut doar sa-I mai vedem fata din nou. Voiam doar sa avem o imagine clara cu el in minte.
– De ce? Stiam ca e o intrebare prosteasca; era tatal lor. Aveau dreptul sa stie cine e, cum arata si cum era.
– In caz de ceva…
– In caz de ce? Am intrebat
– Mama, nu e nimic. Doar doream san e uitam la fotografie. Casper isi pierde mintile. E furios. Asta e tot, a raspuns Carlie in locul fratelui ei.
– Oh. Bine. M-am uitat jos la degete si am icneput sa ma joc cu ele. Nu stiam daca sa o cred pe Carlie sau nu. Am oftat. Ea e copilul meu si ar trebui sa am incredere in ceea ce zice. La fel si cu Casper.
– Aveti nevoie de somn. Duceti-va la culcare, amandoi.
S-au ridicat de pe bancuta si m-au imbatisat inainte sa urce la etaj.
– Noapte buna, mama. Au zis amandoi din dormitoare stiind ca ii pot auzi
– Noapte buna Kay. Noapte buna Cas, am soptit privind clapele negre din fildes.


CAPITOLUL 8



BELLA POV


Cat timp gemenii au dormit, am fost pentru un timp la vanatoare. Cand m-am intors acasa, m-am asezat pe canapea si am inceput sa citesc La Rascruce de Vanturi pentru a mia oara.

Dimineata a venit destul de repede, iar gemenii s-au trezit. Au intrat in living, inca in pijamale.

-Neata mama! Au zis la unison. Eram obisnuita cu asta. Mereu vorbeau asa. Cand erau copii, intotdeauna vobeau in felul acesta. Erau tare draguti.

– Neata copii! Le-am zambit.

S-au asezat langa mine, iar Casper a schimbat canalul. Nu era nimic interesant de vazut asa ca a inceput sa ,, butoneze”. I-am auzit oftand in acelasi timp.

Aveam sa le spun ceva, iar acum parea momentul ideal.

M-am ridicat de pe canapea, am mers la Tv si l-am inchis. Casper si Carlie s-au uitat confuzi la mine. Pacat ca Carlie nu putea sa-mi citeasca mintea. Ar fi fost mult mai usor daca ar fi putut.

– Cas, Kay, am vesti pentru voi.

Si-au ridicat sparancenele, indemanandu-ma sa continui. Am oftat.

– Ne mutam.

– Ce? De ce? A zis Carlie; nu era nervoasa, ci uimita.

– Ne este bine aici. Nu-i asa? Adica, nu sunt oameni prin jur, asa ca nimeni nu va afla ca suntem vampiri, a adaugat Casper.

– Stiu asta. Numai ca hmmm… mi-ar placea sa explorez? suna mai mult ca o intrebare. M-am palmuit menatl pentru lucrul asta. Vreau sa vorbesc mai mult cu oamenii sau cu vampirii, pe bune, altii decat voi/

Si-au ridicat din nou sprancenele.

– Oh. Adica, ma simt bine cu voi doi, dar as vrea..

– Nu trebuie sa ne tii vreo predica. Intelegem. Si vrem sa facem ceea ce te face fericita. Sunt sigura ca ne va placea, oriunde am merge, m-a intrerupt Carlie. Au ranjit amandoi la mine.

– Sigur? Nu va deranjeaza sau eu stiu ce altceva? Nu voiam sa fie suparati.

– Stai fara grija, mama. Ne va placea sa ne mutam pe aici, sau in alta parte, sa cunoastem alti oameni. Chiar daca va trebui sa ne controlam setea; oricum ne va fi usor. Pana la urma suntem pe jumatate oameni.

– Va multumesc dragilor. Dar.. cred ca oamenii probabil ne vor evita pecat vor putea de mult. Ce crezi Casper?

– Cred ca e o idee foarte buna. Ar trebui sa ne mutam in alta parte. Sa exploram, a soptit ultima fraza.

Carlie a izbucnit in ras. Casper si-a dat ochii peste cap si s-a uitat din nou la mine.

– In orice caz, unde mergem? A intrebat Casper.

Am ezitat un pic inainte sa raspund:

– Forks. Mergem in Forks.

Casper POV

– Forks? Ne mutam in Forks?

Ce???? Si-a iesit din minti?!?! Va fi din nou suparata! O sa-i aduca aminte de tot. Nu vreau sa se intample asa. Nu-mi place cand mama e mahnita. Ma face sa ma simt neajutorat in acele momente. M-am ridicat si m-am uitat la ea.

– Mama, esti sigura? Mutatul in Forks iti va trezi atat de multe amintiri. O sa te simti rau. Nu vreau sa fie asa, i-am zis asta in timp ce mi-am pus mana pe umarul ei.

– Casper, esti mult prea protector, din nou. Vreau sa o fac. Sa-mi infrunt temerile. Puteti sa va ganditi la tot ca la un nou inceput.

M-am intors sa ma uit la Carlie. Se uita la mine si a oftat.

Las-o sa faca asta. Pare atat de sigura.

Carlie, nu vreau sa…

Mi-a taiat-o si a inceput sa-mi vorbeasca iar prin ganduri.

Uite. Gandeste-te ca la un nou inceput, nu stiu. Vom fi printre oameni si poate o sa ne facem ceva prieteni… daca nu vom fi prea insetati. Ei bine.. ma indoiesc ca macar o sa ne facem prieteni. Vor fi oameni. Probabil vom tine totul pentru noi.

Mi-a zambit si a dat din cap. S-a intors spre mama.

– Cand plecam?

Mama si-a afisat zambetul ei perfect si m-a imbratisat. N-am idee de ce vrea sa se intoarca acolo. Si-a lasat trecutul in Forks. Iar acum se intoarce; trecutul o va… bantui. Edward, sau ar trebui sa spun tata, i-a frant inima si a lasat-o singura si parasita intr-o padure. Daca il voi vedea vreodata, ii voi smulge capul si-l voi rupe in bucati.

Calmeaza-te Casper. Stii ca am aceeasi idee. Il voi omori pe Edward daca il voi intalni. Dar acum, trebuie sa avem grija cu mama. Stie ca discutam asa din nou.

Mi-am intors capul si m-am uitat din nou la mama. I-am zambit.

– Multumesc Casper. Doar ca vreau sa-mi infrunt frica si sa o depasesc. Stiu ca voi fi nelinistita la inceput. Dar voi trece peste asta.

– In regula, mama. Daca te face fericita… Bine?i-am spus.

A suras si mi-a ravasit parul.

– Oh, da! Sa nu uit… deja ne-am inscirs la liceul din Forks. Voi doi veti fi in clasa a 10-a, iar eu a 11-a.

– Mamaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Liceu??? E perfect! Am izbucnit amandoi.

– Haideee! Nu va fi asa de rau. Va fi distractiv. Sunt sigura ca oamneii ne vor gasi atat de inuman de frumosi incat nu se vor opri din salivat. A zis mama cu ranjetul lipit pe buze.

– Ce mod de a ne face sa ne simtim bine! Am zis amandoi in acelasi timp. Devenise un obicei, asa ca nu-i mai dadeam atentie.

Mama doar a ras si a mers spre noi. Si-a pus mainile pe umerii nostrii strangandu-ne puternic.

– Nu stiu ce m-as face fara voi.

– Stiu mama. Suntem niste copii atat de buni, nu-I asa? I-am zis in timp ce ne asezam pe canapea.

– Ne dam mari din nou, nu Casper? Am dat din cap. Casper, un singur cuvant: gatit, mama a dat din gene, iar Carlie a izbucnit in ras.

Nu-mi venea sa cred.

*****

CARLIE POV

Cand am terminat de mancat, am pus tacamurile si farfuriile in masina de spalat vase si am mers in gradina. Adica…nu era chiar o gradina; era doar un spatiu intins, ca un teren. Era o padure la capatul lui, unde obisnuiam sa vanam.
Casper si eu ne-am asezat jos pe iarba, asteptand ca mama sa inceapa sa se joace cu vremea.
Mama a venit in fata noastra si se uita la cer. Stiam ca va incepe imediat. Am asteptat. A facut ca soarele sa apara. Simteam caldura pe piele. Razele au facut ca noi trei sa stralucim. Curcubee sareau de pe noi. Imi placea cand se intampla asa, dar uneori uram acest lucru. A facut ca soarele sa dispara, dar un tunet si un fulger au erupt imediat pe intreg cuprinsul. Am privit in sus si am vazut frumosii nori albastrii rotindu-se. Simteam vantul batand atat de puternic incat si parul meu se misca in bataia lui.
-Nu ma voi obisnui niciodata cu aceasta vedere, am gandit pentru mine.
-Stiu, nici eu, a gandit si Casper.
-Casper, nu poti sa-ti vezi de treaba ta?
-Nu pot sa ma abtin. Stii, mintile noastre sunt conectate. Nu putem sa nu ne mai citim gandurile unul altuia. Ciudato…
– Stiu, stiu. Of!
Mi-am dat seama ca mama a incetat cu fulgerul, iar vremea s-a intors la normal. Ne privea. A zambit si s-a intors in living in pasi umani. Ne-am uitat unul la altul, foarte uimiti.
– Ce s-a intamplat cu mama? Se gandi Casper.
– N-am idee.
Dupa aceea am simtit ploaia tasnind din nori. Ne-a udat parul si hainele. Ploaia cadea peste noi si se pare ca nu avea de gand sa se opreasca. Offff! Mama a facut asta.
-Mamaaaaaa! Am strigat in acelasi timp.
Ne-am ridicat amandoi si am fugit in casa in viteza de vampir. Cand am ajuns la usa am vazut-o pe mama stand de cealalta parte a ferestrei mari, uitandu-se la noi. Am incercat sa deschid geamul dar nu s-a deschis.
– Lasa-ma pe mine, se gandi Casper.
M-am dat la o parte, astfel incat sa poate el sa-l deschida. Casper a stat acolo timp de 2 minute, incercand sa deschida fereastra, dar ea nici macar nu se clinti. A incetat sa mai incerce.
-Mama, te rog sa deschizi fereastra! Sunteam amandoi uda leoarca! Am tipat deoarece ploaia curgea foarte puternic.
– Nup, ne-a raspuns punand accentul pe ,,p”
– Mama!!! Haide!!! Lasa-ne sa intram!!! Casper a inceput sa se dea frustrat cu capul de fereastra, dar nu atat de tare incat s-o sparga.
-Mama, daca nu deschizi fereastra… o vom sparge si vom intra! I-am zis, stiind ca nu-i placea cand spargeam geamurile.
Am vazut-o cum ezita, dar dupa aceea se lasa batuta.
– Bine, bine, a mormait inainte sa ne dea drumul.
Cand am intrat inauntru, am stat in living, pe covorul pufos, lasand apa dupa hainele noastre sa se scurga. Am dat din cap spre Casper si dupa aceea am dat amandoi din cap, stropind-o pe mama.
– Cas!!! Kay!!! Si-a aruncat mainile prin aer.
– Ha! Asta primesti pentru ca ne-ai lasat afara.
– Ha! Duceti-va sus si spalati-va.
Casper si cu mine am ranjit unul la altul si am urcat scarile.
Dupa ce am facut dus si ne-am schimbat hainele, am coborat si ne-am dus in living. Mama era tolanita pe canapea si citea ,, La rascruce de vanturi”. DIN NOU!
– Carlie, cred ca mama e indragostita de cartea aceea.
– Hmmm, sunt de acord. Haide sa ne jucam cu mama.
– Ok.
Amandurora ne placea sa ne jucam cu mama, mai ales cand isi schimba forma. Imi placea cand facea asta. Era cea mai tare chestie.
– Mamaaa? am zis la unison.
– Ce? Ne-a raspuns, evident mult prea concentrata la carte.
– Putem sa ne jucam? Am intreabat ca un copilas de trei ani. Dar nu-mi pasa. Voiam ca mama sa se schimbe.
– Ce sa ne jucam Carlie?
– SCHIMBAREA FORMEI ! am tipat si am sarit de pe fotoliu.
– Teoretic sunt eu cea care se joaca, nu voi, ne-a zis in timp ce si-a pus cartea jos si s-a ridicat de pe canapea.
– Nuuu, si Casper se va juca! Poate sa-ti imite puterile. Asta daca vrei si tu, am zis. l-am auzit pe Casper cum chicotea in spatele meu.
– Casper! Un pic de ajutor! Vreau sa o vad cum se transforma din nou! E asa de amuzant cand ne jucam cu ea.
– Ok, o sa incerc sa o conving.
– Mersi.
– N-ai pentru ce surioara.
– Haide mama! N-am mai jucat ,,transformarea” de-o groaza de timp! Gandeste-te ca e ca un cadou de multumire pentru ca am acceptat sa ne mutam in Forks, a zambit Casper; stia ca a castigat.
-Bine, fie. Ridica-te Casper. Si tu Carlie. Mergem afara. Nu vreau sa-mi distrug frumoasa casa. DIN NOU. Ne-a zis ultimele cuvinte cu o privire ucigatoare.

capitolul 9

Bella POV

Carlie m-a intrebat daca vreau sa jucam ,,schimbarea formei”. Am acceptat, asa ca am fugit in gradina. Stateam intr-un cerc si ne uitam unii la altii.

– Asa, ce vrei sa fac Carlie?

– Mai intai lasa-l pe Casper sa te ia de mana ca sa iti absoarba puterile. Dar nu uita, el poate sa imite puterile altora doar pentru o perioada scurta de timp. Isi flutura degetul spre mine.

– Stiu asta Carlie! Am oftat si i-am facut semn lui Casper sa vina la mine.

– As prefera sa nu-ti tin mana. Aaa..umm..eu voi…Casper a rosit si si-a plecat capul. Cred ca era rusinat pentru ca-l rugasem sa ma ia de mana. Am ras.

– Ok Casper, fa cum vrei.

– Bine…Casper a venit langa mine si si-a pus mana dreapta pe antebatul meu. Dar a lasat-o doar pentru o secunda. Nu dura mult pana lua puterile altcuiva. Putea sa absoarba puterile foarte usor.

– Gata, a zis luandu-si mana de pe a mea.

– Acum putem incepe! Ieee! Zise Carlie sarind se bucurie. Imi amintea de Alice. Am alungat gandul acesta din cap.

Casper rase de entuziasmul lui Carlie.

– Mama! Vreau sa te transformi intr-un… caine!

– Caine??? De ce un caine? Casper isi ridica mainile in aer. Considera ca…ei bine…cateii nu sunt asa de buni incat sa se transforme in ei.

– Nu stiu. Mereu mi-am dorit unul, dar nu mi-am luat pentru ca stiam ca va muri intr-o zi, i-a raspuns cu fata trista. Off numi placea cand era suparata..

– Bine, Carlie. Caine sa fie!

M-am lasat dusa de valul rece care imi strabatea corpul. Stateam in toate cele 4 membre. Am riscat o privire si am vazut ca eram paroasa. Eram un caine. Cine ar vrea sa fie un catelus urat mirositor? Cainii sunt niste animale asa de plictisitoare!

-Ham! Ham!am incercat sa vorbesc, dar latram.

-Ce dragut! Carlie se aseza pe iarba si incepu sa ma mangaie si sa ma scarpine dupa urechi. Ooo! Era bine. Dar am vazut un alt animal langa mine. Ooo! Casper! Ia sa vedem daca pot sa vorbesc cu el.

-Casper! Esti un caine! Arati amuzant. Cred…

-Mama. Wow. Uitate-te la mine. Sunt un catel, spuse Casper vocea lui dand pe afara de sarcasm.

-Nu mai latrati! Nu inteleg ce spuneti! Nu-I corect! Se tangui Carlie.

M-am uitat la Casper si ne-am schimbat amandoi in vampiri.

-WOW! Ce adorabili erati! Carlie ne-a ciupit pe mine si pe Casper de obraz in acelasi timp.

-CARLIE!

Am oftat:

-Si acum, Carlie?

Pe fata si-a intins un zambet imens. Sunt surprinsa ca nu o durea.

-Puteti sa va schimbati amandoi in gheparzi, va rog??? Carlie si-a adus mainile in fata, rugandu-se de noi.

-Bine, bine. Ne vom transforma amandoi in gheparzi. Ma mai schimbasem si inaite in ghepard. Pot s-o fac din nou.

Am simtit frigul invaluindu-ma. Eram un ghepard. M-am uitat la Casper si am observat ca si el se tarnsformase. Mi-am misca capul si el mi-a imitat miscarea. Mi-am ridicat laba si el a facut la fel. Dupa aceea am marait la el. Am inceput sa ne batem in joaca, rostogolindu-ne pe pamant. Atunci am auzit un oracait in spatele meu. Am sarit de pe Casper si am privit-o pe Carlie. Am dat din cap spre stanga, ca sa-i arat ca o ascult.

– Vrea sa ma joc, se planse.

Vrea sa se joace, nu? Ma pregateam sa sar m-am uitat la Carlie si am vazut ca ranjea, stiind ce aveam de gand sa fac. Am facut cativa pasi inapoi si am sarit prin aer. Am aterizat pe ea si i-am lins fata. Carlie a inceput sa rada.

– Beac, mama! Opreste-te! A incercat sa zica printre rasete.

Am marait jucaus si i-am mai lins odata fata inainte sa o las in pace. M-am intors spre Casper si am vazut ca era in forma lui normala; zambea spre noi. M-am tranformat din nou in vampir si m-am ridicat. Carlie dadea din ca spre Casper. Iar Casper ranjea si isi freca mainile. Deodata am vazut doua naluci care au trecut spre casa asemenea unor fulgere. S-au dus in living si au incuiat usa in urma lor. Am ramas afara, un pic uimita de ce au plecat asa. Am auzit tunetul. Ploaia a incept sa cada peste mine, udandu-mi parul si hainele. Cei doi radeau din casa. Casper! Am uitat ca poate sa-mi imite puterile. M-am uitat in sus la cer si am oprit ploaia. Mi-am intors capul spre Casper si m-am strambat la el. S-a strambat si el si a dat drumul din nou la ploaie. Totul a durat cam 10 minute, pana cand ma saturasem. Inca ploua, dar nu mai m-am deranjat s-o opresc. Am alergat spre usa la viteza de vampir.

– CASPER MASON SWAN! CARLIE ELZABETH SWAN!

– Da, mama?au zis amandoi cu voci angelice. Puteam crede ca defapt ei erau inocenti si nu au facut nimic gresit. Am dat din cap si m-am holbat la ei.

– DESCHIDETI USA CHIAR ACUM DACA NU, MA VETI AJUTA SA GATESC PENTRU TOT RESTUL VIETII VOASTRE!Am strigat.

– AAA… sa nu ne pripim , au zis amandoi incercand sa-si ascunda panica.

– Ei bine, te voi lasa inauntru doar cu o conditie. Casper si-a incrucisat bratele si a ras. Mereu era el cel destept.

– Si care e aia?

– Cumpara-ne masini noi., au ranjit unul la altul, inainte sa se uite la mine.

– CE?!?! V-AM CUMPARAT MASINI ACUM CATEVA LUNI!!!

– Da, dar acum s-au invechit. Vrem cele mai noi masini, cu imbunatatiri si toate alea.

M-am gandit pentru o secunda. Da, chiar au nevoie de masini noi. Avem destui bani cat sa ne ajunga pentru urmatorii 200 de ani. Sau chiar mai mult. Cred ca as putea sa le cumpar masini inainte sa ne mutam in Forks.

– Bine, va voi lua masini, am bombanit.

– Ce-ai zis mama? Incepeau sa ma enerveze. Stiam ca ma auzisera de prima data

– Am zis ca a iau masini noi amandurora, am repetat un pic mai tare.

Am auzit cum se bucurau de partea cealalta si cum bat palma.

– Acum, ma lasati sa intru?

– Daaa, au zis la unison deschizad usa. Inainte sa intru, au inceput sa alerge prin casa. Am deschis usa si am intrat.

– O sa vedeti voi acum!am alergat dupa ei pe scari.

– HA HA HA! Mai intai trebuie sa ne prinzi…ceea ce e cam imposibil din moment ce alergam mai repede decat tine.

– ATI VREA VOI! Erau pe jumatate oameni pana la urma.

In timp ce alergam m-am transformat in ghepard, asa ca alergam la super viteza.

– OH, NU! MAMA S-A SCHIMBAT IN GHEPARD!!! ADICA NE VA PRINDE IMEDIAT!! CAND ESTE GHEPARD, ESTE DE 100 DE ORI MAI PUTERNICA SI MAI RAPIDA DECAT UN VAMPIR… am oprit-o pe Carlie sarind pe ea. Stia si cel mai mic detaliu despre puterile mele. Carlie era micul meu geniu. Am marait la ea si am lasat saliva sa-mi cada peste fata ei.

– MAMAA, DE CE TREBUIE SA FACI CHESTII DEZGUSTATOARE IN FATA MEA?!?! BEAC TE ROG OPRESTE-TE!

I-am lins fata si dupa aceea am sarit de pe ea. M-am transformat la loc.

– V-am zis ca o sa fie vai de voi!

– Nu e corect! Casper a scapat! Statea pe podea cu picioarele incrucisate, stergandu-si fata cu maneca.

Am mangaiat-o pe cap:

-Nu-ti face griji, draga Carlie. O sa vina si el. I-am zambit si am coborat scarile spre living.

**********

– Mama, ar trebui sa incep sa impachetez? Tipa Casper din dormitor. Din nou.

– Daca vrei. Dar vom termina de impachetat dupa ce vanam, asa ca vom termina repede, i-am raspuns din living in timp ce citeam Romeo si Julieta pentru a mia oara.

– Bine, mama!

– Mama? Avem cutii in plus? Am nevoie de ele pentru lucrurile mele, striga Casper din dormitor.

De ce trebuie sa repet mereu? Adica, au super auz de vampir.

– Da, Casper. Avem cutii in pod. Dar vom termina cu bagajele dupa ce vanam.

– Bine, mama.

…DOUA MINUTE MAI TARZIU…

– Mama, am nevoie de banda adeziva pentru cutii!!! Striga Casper din dormitor. Din nou.

– Casper, am zis ca terminam de impachetat cand ne intoarcem de la vanatoare si atunci va voi putea ajuta pe amandoi, am raspuns din living.

…DUPA UN MINUT…

– Mamaaaaa!!! Unde-mi pun salteaua? Zise Casper din camera lui.

Ce naiba?

– Salteaua? Despre ce vorb…Nuu!! Casper!!! Lasa salteaua.

POC!!!

Mi –am pus cartea pe canapea si m-am ridicat. In gradina era salteaua lui Casper.

– Casper!!!

– Da, mama?

M-am intors ca sa-l vad pe Casper stand in spatele canapelei cu Carlie. Puteam spune ca ea incerca sa-si tina in frau rasul.

– Casper Mason Swan, de ce Dumnzeu ai aruncat salteaua in gradina?

Isi trecu mana prin par.

– Aaaa.. n-am idée. Cred ca am facut-o pentru ca.. e AMUZANT, zambi angelic la mine.

– Ei bine, poti sa te duci afara, sa o iei si s-o pui inapoi in camera ta, am zis cat de calma am putut.

– Bine, mama, zambi Casper inainte sa deschida gigantica fereastra ca sa iasa afara.

– Carlie?

– Hmmm? Era prea ocupata cu uitatul la Tv. Cand l-a aprins?

– Cred ca e timpul sa vanam.

************

Dupa ce ne-am satisfacut setea, ne-am intors acasa si am terminat de impachetat. Am decis ca ar fi mai bine sa asteptam pana dimineata ca sa conducem spre Forks.

An cantat la pian in timp ce copiii stateau si ma priveau. Stiau cat de mult insemna pianul pentru mine. Carlie si Casper m-au complimentat din cand in cand si m-au intrebat cum va incapea pianul in masina mea. Copii nebuni. Adusesem pianul in casa asta intr-un camion. Unde statea acum, nu era foarte departe de Forks, dar indeajuns de departe ca nimeni sa nu ne gaseasca. M-am oprit din cantat ca sa le pregatesc micul dejun copiilor.

Carlie si Casper au facut o grimasa cand urcau scarile ca sa faca dus si sa se schimbe. M-am dus si eu repede sa fac acelasi lucru.

Purtam o pereche de jeansi skinny negrii, o bluza crem pe corp care se oprea deasupra genunchilor, ghete crem si o bratara lata din aur. Mi-am lasat parul pe spate, cu buclele ravasite. Am fost foarte rapida asa ca am avut timp destul sa le fac niste cereale.

Am coborat in bucatarie, cu mainile pe nas, asigurandu-se ca nu puteau mirosi nimic.

Carlie purta o bluza neagra pe umeri cu o inimioara roz in mijloc; avea si un maiou roz pe dedesupt, jeansi mulati cenusii si balerini roz. Parul ii era prins intr-o coada de cal ravasita, cu suvitele din parti desfacute.

Casper purta jeansi negrii si un tricou alb care ii punea in evidenta muschii bine definiti. Parul lui era dezordonat ca intotdeauna.

Se pare ca toti purtam un pic de negru azi. Hihi.

Am auzit doua rasuflari de la usa.

– Ce?m-am uitat la ei, uimirea fiind vizibila pe fata mea.

– Te, te-am auzit! Au tipat cei doi uitandu-se la mine.

– CE?

– Te-am auzit, mama!

– Despre ce vorbiti acolo? Nu aveti cum sa ma auziti. Am un scut mental va aduceti aminte?

– CHIAR TE-AM AUZIT! PE BUNE!!! Tipara ei din nou.

De ce o auzim pe mama?

Astea au fost gandurile lui Casper?

N-am idee.

Crezi ca ea ne poate auzi?

Nu stiu. Hai sa intrebam.

Am decis sa le intrerup mica conversatie mentala.

Nu trebuie sa mai intrebati. Pot sa va aud !

WOW! au tipat in minte.

Ok! Ar trebui sa nu mai tipati. Acum sa incepem sa vorbim cu vocile, in loc sa ne folosim mintile.

Dar mama, e asa de tareee!!

– Stiu Casper. Dar acum trebuie sa discutam despre vorbirea asta telepatica.

– Mama? Carlie se uita la mine, entuziasmata.

– Da, draga mea?

– Cred ca stiu de ce puteam sa ne auzim gandurile.

Carlie stie? Dar cum? Si de cand?

Iti voi spune. Dar va trebui sa fii tacuta, mama. Si stiu cat de greu e pentru tine. Cateodata ai tendinta sa… comentezi.

Hei, nu-i adevarat.

Uh.. de unde sa incep?

Eu si Casper ne-am asezat la masa din living, asteptand-o pe Carlie sa continue.

– Ce observatie buna, Carlie! Meriti o steluta!am spus sarcastic, in timp ce bateam din palme.

– MAMA! Carlie si Casper au strigat la mine. Ooops.

– Acum, unde ramasesem? Ok.. eu cred ca e asa pentru ca suntem o familie, suntem inruditi prin sange si… ma rog… venin. Pentru ca avem acelasi sange si venin, mintile noastre s-au conectat. Cumva.. s-au potrivit, ca un puzzle. Au avut nevoie de timp sa se conecteze, pentru ca… cum sa spun? Nu a fost programat sa se intample asta. Pur si simplu s-a intamplat. Vom fi capabili sa vorbim unii cu altii prin minte. Nu o sa auzim orice gand care ne trece prin cap, ci doar cele adresate unuia dintre noi. Sunt sigura ca mama poate sa anuleze automat puterea si mintea sa-i fie din nou privata. Casper si eu.. nu putem. Sunt sigura ca… Edward… ar fi capabil sa se conecteze si el pentru ca face parte din ,,conexiunea in familie”. Oricum.. ganditi-va la asta ca o conversatie normala cu o persoana.. fara sa cititi gandurile.. dar in minte. Cred ca eu si Casper putem sa te blocam daca vrem, pentru ca eu si Casper… conectam intr-un fel totul.

Nu a fost prea aiurea pentru voi, nu? gandi Carlie.

Nu i-am raspuns. Trebuia sa asimilez multe. Totusi, era cool!

– WOW, doar atat puteam spune.

Cum de stii toate astea, Carlie?

– M-am documentat. Carti, internet. Ca sa treaca timpul. Sunt un cititor de minti, asa ca am o oarecare experienta in domeniu. Si am mai observat si puterile fiecaruia de aproape. Cum altfel as putea stii totul despre puterile voastre? Sunt micul ,,geniu”, nu? tinu un mic discurs folosindu-se si de maini.

– Deci… mintile ne sunt conectate. Ca o ..familie, am zambit si mi-am privit copiii.

– Dap, zise Carlie.

– Hmmm. Inainte sa uit, mancati-va cerealele, azi! Yammi!

Au marait amandoi.

– Ce mod de a ne strica momentul! Mia-u zis aplecandu-se dupa linguri in acelasi timp.

Ne-am dus lucrurile in camion. Nu am luat deloc mobila cu noi. Doar haine,CD-uri, chestii personale. Toate au ocupat mult loc, deoarece cele mai multe erau ale lui Carlie. Soferul era foarte ciudat. Tot filtra cu Carlie si cu mine pana cand i-am zis sa inceteze. Hah! L-am invatat sa nu se puna cu mine… ma rog, cu Carlie.

I -am dat soferului adresa, asa ca el era deja in drumul spre Forks. Ne-am uitat prin casa pentru ultima data, sa verificam daca nu am uiat ceva si dupa aceea am coborat scarile, la masini.

M-am urcat in masina mea, un Lamborghini Murcielago negru. Carlie inntr-un Ferrari F430 Spider rosu si Casper intr-un Audi R8 alb. Le-am cumparat masini noi, cum le promisesem. Cu totii avea geamuri fumurii in cazul in care vremea nu tinea cu noi. Carlie a dat drumul la radio. A inceput sa cante Glamorous de Fergie. Carlie si muzica ei RnB. Dupa ce ne-am facut confortabili, am plecat spre Forks, cu mine deschizand drumul si Casper ultimul, ,,de veghe” cum zicea el.

CARLIE POV

Imi ador masina!!! E rosie!!! Cat de clasic!!! Ar trebui s-o santajez pe mama mai des…

Nu intinde coarda Carlie.

La naiba!

CASPER POV

Imi place masina mea!!! E asa de masculina!! Si e alba!! Si asa de eleganta!! CE TARE! O iubesc pe mama! E cea mai tare! Voom voomm!

Ooo, mersi Cas! Si eu te iubesc. Asta-i mama?

Mama! Nu imi mai invada mintea! Of! E jenant!

Baiatu’ lu’ mama! Si asta-I surioara mea draguta, Carlie. Nu-i asa ca e dragut?

BELLA POV

Am ajuns repede in Forks. Am vazut copacii verzi familiari si muschiul verde. Pana si aerul mirosea a plante. Am apasat pe un buton, iar fereastra s-a lasat in jos. Am privit in jur. Din fericire pentru noi, strazile erau pustii.

Of, mama! Nu e nimeni! Vreau ca oamenii sa-mi vada masina, mi-a intrerupt Carlie gandurile.

Si pe a mea! Gandi Casper.

Deci, va plac masinile?

Sa ne placa? Le adoram! Au gandit amandoi.

Tare! Puteti sa va etalati cu masinile maine la scoala.

Ok, au gandit la unison.

Copii aiuriti.

Am auzit asta!

Of, conexiunea asta incepe sa ma calce pe nervi.

Stii ca poti sa o inchizi nu? Stii, ti-o faci privata?

Oh, da.. uitasem. M-am concentrat sa-mi fac mintea ,,privata” din nou. La inceput n-am putut. Necesita foarte multa concentrare. Asa ca m-am concentrat un pic mai mult. Dupa, am simtit scutul mental lovindu-ma ca o banda de elastic, protejandu-mi gandurile din nou.

Ah, e mai bine.

Am privit afara si am vazut ca am ajuns. Camionul ajunsese cu o ora inainte noastra, din moment ce noi plecasem la o ora dupa el. Casa noastra.. adica… vila..era cam in mijlocul pustietatii. Din nou. O padure ne inconjura casa. Am parcat masina in garaj. Carlie si-a parcat-o in dreapta mea, iar Casper in stanga. Am iesit din masini si am mers in fata ca sa ne descarcam lucrurile din camion.

– E bine, draga? Ma intreba soferul cand ma apropiam de camion.

– Mmm.. da. Poti sa ne ajuti sa descarcam? Dupa aceea poti sa pleci inapoi.

– Sigur, imi facu cu ochiul si a inceput sa descarce cutiile.

… 10 MINUTE MAI TARZIU…

E incet! Nu pot sa mai suport! Eu si gemenii am fi terminat de luat cutiile in mai putin de 1 minut. Si atunci m-a lovit.

– Domnule… sofer?

– Spuneti-mi Michael, draga. Beac, suna ca Mike. Ciudat. Lasati-ma sa-i dau niste bani ca sa-si cumpere niste mancare gretoasa, nu stiu…

– Sigur, i-am aratat un zambet, iar inima lui batu mai repede.

I-am auzit pe gemeni razand in spatele meu, dar prea incet ca soferul sa auda.

– Uita-ti, 100 de dolari. Pentru munca grea depusa. Puteti sa va duceti la cel mai apropiat restaurant, iar noi vom termina aici.

– Dar suntem in mijlocul pustietatii, se incrunta.

Mi -am lasat scutul deschis, ca gemenii sa ma auda.

Carlie! Un pic de ajutor? Foloseste-ti puterea! Manipuleaza-i gandurile. Fa-l sa se gandeasca sa se duca la cel mai apropiat restaurant.. sau ceva!

Si daca nu vreau?

VEI MANCA MANCARE UMANA DE 3 ORI PE ZI O SAPTAMANA!

Ha ha! Carlie, ar trebui sa faci ce-ti spune mama!

Bine, bine.

Mi-am pus iar scutul. Lasa-ma sa ma distrez putin. Mi-am fluturat genele si i-am zambit un pic. Se inrosi putin la fata, iar inima incepu sa-i bata un pic prea repede. Nu facusem mare lucru si deja il aveam la degetul mic.

– Nu ai de gand sa te rasplatesti un pic? Nu o sa ai nevoie de camioneta. Sunt sigura ca un om ca tine se va descurca sa mearga pe jos pana la restaurant. Nu e prea departe. Da cum sa nu? cel mai apropiat sigur era la cateva mile departare.

– Aaa..da.. sigur. Ma v-voi duce acolo. Ma v-voi duce ac-acum. Ma voi intoarce mai t-tarziu. Om ticnit.

Michael s-a intors si a inceput sa mearga in josul aleei. Cum a disparut din privire, noi am alergat spre camioneta la viteza de vampir, am ridicat cateva cutii deodata si le-am dus in casa. Le-am lasat la capatul scarilor si ne-am intors afara. Am adus pianul in living si l-am pus intr-un colt. Terminasem de luat toate cutiile in mai putin de un minut. Dupa aceea am decis sa exploram un pic. Casa avea trei etaje. Cand am intrat in living, Carlie isi tinu respiratia. Stiam ca ii va placea. Poate ar trebui sa devin designer de interior? Neeaahh…

CARLIE POV

Camera de zi era imensa. Culorile erau simple, dar de efect. Peretii erau varuiti intr-o nuanta calda de crem. Era si un perete despartitor, crem cu un model argintiu. In fata era o plasma enorma. Canapeaua si covorul erau tot crem. Cavorul din mijloc era pufos si alb. Ii plac foarte multe covoarele pufoase. Peretele sudic era tot din sticla, asa ca ne era usor sa iesim la vanatoare in padure. Mi-am intors capul sa ma uit la mama.

– Care incapere e urmatoarea?

– Camera de jocuri.

– Avem o camera de jocuri?? Casper intreba ca o fetita.

Mama si eu ne-am holbat un pic la Casper inainte sa izbucnim in rasete.

– Ce? Imi plac jocurile! Vorbele lui Casper ne faceau sa radem si mai mult.

Cand ne-am revenit, am urcat scarile. Covoarele erau crem si bej in toata casa. Fiecare treapta avea o bara din aur la capete. Cand am ajuns la primul etaj, mama ne conduse la prima usa si ne-a zis sa o deschidem.

CASPER POV

Am invartit manerul si am tras cu coada ochiului inauntru.

– Lasa-ma sa vad! Carlie impinse usa ca sa vada.

– WOW! am zis amandoi.

Peretii erau in culori deschise. Era o plasma, mai mica decat cea din living, dar tot era mare. Fotolii tip sac erau imprastiate prin camera. Aveam si o consola. Eeee!

Casper, o consola de jocuri!! Pazea ca vin! Ai grija Casper!

Ha! Ai vrea tu! O sa te bat. O sa vezi tu!

Da… continua sa visezi.

– Copii? Nu vreti sa va aud conversatia nu?

– NU!

– Asa ziceam si eu. Acum.. dormitoarele?mama ne zambi si ne conduse la etajul 2.

CARLIE POV

– Prima e camera ta, Carlie. Mama sarea pe loc. Ma lua de mana si fugi in viteza de vampir la camera.

Mama trebuie sa fi fost foarte mandra de munca ei. Nu-s surprinsa. E geniala la decorat camere.

– Carlie, asta e camera ta, mama se calma un pic si imi spuse sa deschid usa.

Am deschis-o si am privit inauntru. Mi-a cazut fata de uimire.

Am auzit un chitait din spatele meu.

– IMI ARD OCHII!!!

Banuiesc ca e Casper. Nu ii place rozul. Zice ca nu e deloc masculin.

Oricum.. unde ramasesem?

ROZ! Unul dintre pereti era acoperit cu tapet. Era roz aprins cu modele negre. Ceilalti pereti erau de aceeasi nuanta de roz, iar pe unul era o oglinda gigantica. Patul meu era imens! Avea asternuturi negre cu roz. Mobila se asorta cu rozul cald si negrul. Laptopul meu negru era deja pus pe birou. Ma intrebam eu pe unde disparuse.

M-am uitat la mama si am imbratisat-o strans.

– Imi place mama! E perfect!

– Stiam ca iti va placea.

I-am dat drumul si i-am zambit.

– Casper, acum camera ta!

Camera lui era vizavi. A alergat la ea si a deschis usa cu forta ca sa se uite.

– WOW!

CASPER POV

Peretii erau intr-o nuanta de turcoaz. Era si un perete despartitor; era albastru, verde cu modele de grafitti argintiu; parea facut profesional si nu dezordonat. Patul era la fel de mare ca al lui Carlie. Asternuturile erau argintii si albastre, iar laptorul si el tot argintiu, era la birou. Peretele din sud era din sticla.

– Imi place mama. E asa de tare! Mersi! M-am intors si am imbratisat-o.

– Cu foarte mare placere, Casper. Acum puteti sa va duceti la console si sa va jucati daca vreti.

– Cum ai stiu ca asta vrem sa facem? Intreba Carlie.

– Aaa..

– Trageai cu urechea, nu? ne-am incrucisat mainile amandoi.

– Nu, raspunse mama un pic prea repede.

– Hmm, ok. Ne vom duce sa ne jucam in camera de jocuri. Daca ai nevoie de noi, striga-ne, ii spuse Carlie mamei, in timp ce cobora scarile. Am prins-o din urma si am mers cu ea.

– Inainte sa uit.. ne ducem la scoala maine.. asigurati-va ca sunteti gata! Striga mama dupa noi.

– Bine, mama!

BELLA POV

M-am dus in camera mea care era la acelasi etaj cu cele ale gemenilor. Am intrat ca sa-mi admir munca.

Peretii erau crem. Unul era maron cu modele aurii. Patul era in mijlocul camerei. Asternuturile erau catifelate si aurii, iar pernele maron cu auriu. Masa de toaleta era antica. Era din lemn si avea modele pe parti. Pe ea se aflau lumanari crem si maron, ca sa-i dea un aer mai stylish. Dressingul se afla in est; deja era plin. In mijloc se afla un covor bej pufos. Peretele vestic era din sticla.

Am mers spre pat, mi-am intins mainile si am apucat cutia pe care o cautam. Stateam pe pat si o priveam. Era din lemn, foarte veche. Am suflat praful de pe ea si i-am ridicat capacul. Era aceeasi. Fotografiile, biletele de avion si CD-ul pe care se afla cantecul meu de leagan. Lacrimi imi incolteau la coltul ochilor. Am inchis cutia si mi-am trecut degetele peste ea. Mi-am frecat ochii si am oftat; dupa aceea am pus cutia la locul ei, sub pat.

Hmm… mergem la Liceul Forks maine.

Ma intreb daca e la fel…

capitolul 10

EDWARD POV

– Edward, treci incoace CHIAR ACUM! O sa intarziem la scoala! Striga Alice din capatul scarilor. Imi aminteam sa nu mai scot la iveala partea rea a lui Alice…niciodata.

Am oftat si m-am ridicat de pe canapeaua mea neagra ca sa ma imbrac. Purtam jeansi negrii si o camasa alba, cu manecile ridicate deasupra cotului. Mi-am pus jacheta neagra si am coborat scarile.

In caz ca va intrebati, ne-am mutat inapoi in Forks acum 2 ani. Alice a vrut sa ne intoarcem, asa ca a convins intreaga familie sa ne mutam la loc. Dar ei au zis ca daca eu nu vreau, nu vor merge nici ei. Nu doream sa-i opresc, asa ca am acceptat.

– Of! In sfarsit! Alice a ridicat mainile in aer.

Am facut o grimasa si am mers in garaj cu ea.

– Rosalie, Emmet si Jasper sunt deja in drum spre scoala in masina lui Rosalie. Esme si Carlisle sunt la vantoare; au zis ca se vor intoarce mai tarziu in seara asta.

– Hmm, nu aveam chef de vorbit. La fel ca in fiecare zi.

Alice si-a dat ochii peste cap.

De-abia mai vorbeam cu familia mea de cand am parasit-o pe Bella. Mi-am petrecut ultimii 100 de ani inchis in camera mea. Esme si Carlisle au incercat sa ma faca sa ma simt mai bine, dar eu nu vroiam sa ma simt ,, mai bine”. Bella a murit din cauza mea. Singura si unica mea dragoste… a murit. Acum cateva decenii, Jasper mi-a simtit emotia si nu a mai putut suporta, asa ca el si Alice au plecat pentru o luna intreaga. Asa de rau a fost.

Ne-am urcat in Volvo si am plecat spre scoala.

Parca a fost ieri. Ziua in care am aflat ca Bella a murit.

*************

Stateam pe canapea, holbandu-ma la tavan. Eram un nimic fara Bella. Eram ca un zombie, cum isi zicea Alice. Sa o parasesc pe Bella, a fost cel mai prostesc lucru, cea mai idioata decizie pe care am putut s-o iau vreodata. Dar trebuia sa stau departe de ea pentru ca Bella sa traiasca o viata normala de om.

Ma gandeam la Bella mea. Felul in care zambea. Cum ochii i se luminau cand radea; ca un clopotel in bataia vantului sau chiar mai frumos. Minunata ei roseata din obraji…

Coltul gurii mi se ridica un pic. Sa ma gandesc la ea ma facea sa ma simt un pic mai bine, si de asemenea imi starnea lacrimile, de tristete si fericire.

Chiar atunci, usa dormitorului se izbi de perete. Alice. Ochii ii sticleau de lacrimi pe care niciodata nu le-ar fi putut lasa sa cada.

– Alice?vocea mea de-abia se auzea.

– EDWARD!

– Ce s-a intamplat?am incercat sa-I citesc mintea dar ma bloca.

Ceva trebuia sa fie in neregula daca ma bloca. M-a ridicat de pe canapea si m-am pus in fata ei.

– Alice, spune-mi!

Mi-a spus sa ma asez pe canapea.

Restul familiei statea in pragul usii, cu fete ingrijorate. Le-am citit gandurile, dar nu stiau de ce Alice se purta asa.

– E despre Bella.

– Ce e cu Bel? TI-AM SPUS SA NU TE MAI UITI IN VIITORUL EI!

– Stiu si imi pare rau! Doar am vrut sa vad cum o mai duce! Dar cand m-am uitat in viitorul ei, era…gol.

Am auzit 5 rasuflari taiate de la usa.

– CE? Nu, nu, nu! Nu se poate! UITA-TE DIN NOU! Stateam in fata ei si mi-am trecut mana prin par.

Alice si-a inchis ochii si s-a concentrat; cand i-a deschis, a dat din cap.

-Nimic, a soptit.

Mi s-au inmuiat genunchii. Am cazut pe podea si am fost cuprins de frisoane. Nu se putea! Bella mea.. moarta?

Am simtit cum cineva s-a asezat langa mine si mi-a mangaiat capul. Am auzit-o pe Alice murmurand niste cuvinte linistitoare in mod constant la urechea mea, trecandu-mi degetele prin par. Am plans si am plans. Am imbratisat-o mai starns pe Alice.

– E doar din v-vina mea! Nu tre-trebuia s-o las!vocea imi era tremuranda pentru ca Alice ma tinea.

– Nu, nu e Edward. Nimic din toate astea nu s-au intamplat din vina ta, a zis incetisor.

Stiam ca e numai vina mea. Alice zicea sa doar ca sa ma faca sa ma simt mai bine. Am ramas pe loc si am ascultat gandurile familiei mele.

Edward arata asa de vulnerabil… Bella… frumoasa mea fiica… e moarta- Esme.

Bella… moarta? Doamne..’ Carlisle.

E vina mea. Daca nu saream la Bella de ziua ei, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat- Jasper.

Sora mea..moarta?- Emmet.

Stiu ca nu am tratat-o pe Bella asa de frumos cum ar fi trebuit; ne facea familia completa. Si acum e dusa- Rosalie.

Bella e moarta! Doamne Sfinte! De ce??- Alice.

Alice era cea mai calma, dar iat-o aici, strigand in capul ei.

– Ar trebui sa ne ducem in Forks sa verificam daca Bella e… moarta, imi sopti la ureche.

Am dat din cap usor si m-am ridicat. M-am frecat la ochi.

– Alice si eu ne ducem in Forks sa verificam daca- lacrimi mi-au umplut ochii, iar buzele imi tremurau.

Din fericire, vorbi Alice.

– Ne ducem in Froks. Ne vom intoarce la sfarsitul noptii.

Nu doream sa spunem cuvantul…moarta. Chiar si gandul la asta ma facea sa ma simt ca lovit in stomac de Emmet, sau mai rau.

Asa ca am plecat. Am fugit in liniste spre Forks. Nici Alice nici eu nu aveam chef de vorba.

Moarta Bellei e numai vina mea. Daca nu o paraseam asta nu s-ar fi intamplat. Trebuia sa fiu acolo pentru ea, protejand-o.

Speram din toata inima ca Bella era in viata.

Puteam simti mirosul familiar de iarba si muchi. Ploaia cadea din cer.

Inainte sa ne dam seama, eram in Forks, in fata casei lui Charlie. Am fugit spre fereastra Bellei si am deschis-o.

Camera ei era dezordonata. Rafturile biroului erau pe afara. Hainele ii erau imprastiate pe podea. Pijamalele erau pe pat, iar uscatorul de par era inca bagat in priza din perete. Un strat gros de praf era peste tot. Puteai zice ca nimeni n-a mai fost pe-acolo de ceva timp. Aroma dulce de capsuni si frezie nu mai era. A palit.

Dar Bella nu era acolo…

***********

– Haide. Am ajuns, vocea moale a lui Alice m-a trezit din visare.

– Oh, scuze. Ea a zambit la mine incurajator.

De la moartea Bellei, familia era mereu grijulie cu ceea ce-mi spunea si cateodata…isi controlau gandurile. Stiam ca era greu pentru ei, dar apreciam ceea ce faceau.

Am vazut ca deja parcasem masina langa BMW-ul rosu decapotabil al lui Rosalie. Am oprit motorul si am scos cheia din contact. Am tras are in piept si am coborat din masina.

Statea langa masini vorbind in viteza de vampire. Adica.. familia mea facea asa. Am blocat gandurile tututor si le-am ascultat conversatia. Asta pana cand… am vazut trei masini intrand in curtea scolii. Muzica se auzea din masina rosie. Nu era genul meu de muzica.

Gandurile oamenilor o luasera razna. Da, bine, masinile erau frumoase. Iti dadeai seama ca erau bine intretinute. Mai ales masina alba.

Si-au parcat masinile vizavi de noi. In timp ce parcau, le-am vorbit repede.

– Cred ca sunt vampiri. Cine altcineva ar conduce ca ei? Oamenii cu siguranta ca nu.

– Vampiri? Wow. De ce nu i-am vazut venind in Forks? Sopti Alice.

– Nu stiu Alice. Dar nu le pot citi mintile…mai intai trebuie sa stim daca sunt o amenintare pentru noi. Daca ne expun?

– Nu-ti face griji. Sunt sigura ca nu-s prosti. Doar daca vor sa fie omorati de Volturi.

M-am crispat la auzul numelui.

Cand am aflat ca Bella era moarta intr-adevar, am planuit sa ma duc in Italia si sa le cer sa ma omoare. Dar Alice a vazut ce planuiam, asa ca si-au tinut ochii pe mine.

Imi pare rau Alice. Nu doream-

Nu-i nimic Alice. Acum sa-

Am auzit cateva susoteli venind de la oameni. Ne-am intors capetele ca sa vedem de ce barfeau.

Si iata-i. Doi vampiri? Sau…oameni? Nu. Sigur erau vampiri. Aratau cam de 16 ani. Doi vampiri care semanau. Erau o fata si un baiat. Pareau ciudat de familiari…?

Am auzit-o pe fata razand. Se uita exact la mine. Si baiatul se holba la mine. Daca privirile ar putea ucide as fi mort demult, am gandit eu.

Ce le-am facut? Ma gandeam. Fata radea infundat incat numai vampirii ar fi putut auzi. I-am vazut privirea adresata baiatului, ca dupa aceea sa izbucneasca intr-un ras negru amandoi.

M-am intors sa-mi privesc familia. Gurile le erau deschise si la fel. Se holbau la cei doi vampiri. Si dupa aceea la mine. Si tot asa, la mine, la ei, la mine, la ei.

-Ce?am suierat.

– N-nimic.

Le-am citit mintile dar auzeam imnul national in 4 limbi diferite.

M -am incruntat. M-am uitat la cei doi vampiri. Amandoi se holbau la mine, trimitand pumnale prin ochi.

Toate s-au petrecut in mai putin de 10 secunde.

Dar cine era in cea de-a treia masina?

Ca la comanda, usa Lamborghiniului negru s-a deschis.

O femeie, cam de 17, 18 ani a iesit din masina. Avea bucle maron pe spate. Iti dadeai seama ca era vampir chiar daca statea cu spatele la mine; a trantit portiera si a blocat-o. Si-a luat geanta si si-a pus-o sigura pe umar. Vampirul s-a intors si i-am vazut fata.

Mi-am auzit familia in spatele meu. Eu? Nu puteam zice nici pss. Ramasesem fara cuvinte.

S-a uitat la cei vampiri mai tineri si le-a urmarit privirea. Cand m-a vazut, ochii i s-au marit de uimire.

– Edward, sopti.

BELLA POV

Ding- dong!

– Cine poate fi? M-am uitat la ceas. E 4.30 diminineata, in mijlocul padurii!

– N-avem idee, copii ridicara din umeri.

Am fugit jos si gemenii m-au urmat. Am deschis usa si am vazut soferul. Gemenii au izbucnit in hohote de ras. Am incercat sa-mi inabus rasul si s-o iau de la capat cu Michael.

Parul ii era acoperit de betigase si noroi. Hainele ii erau rupte si respira cam greu.

– Buna dimineata, doamna!

– Buna dimineata, i-am zambit cu toti dintii. Deci ati petrecut bine?nu i-am lasat timp sa raspunda. Bine, acum puteti sa va intoarceti. Multumin pentru tot. La revedere. Si i-am inchis usa.

L-am auzit pe Michael mergand inapoi la camion, murmurand cuvinte indescifrabile si pornind motorul.

– Asta…a fost…cel mai amuzant…lucru….pe care l-am vazut vreodata! Carlie mi-a zis printre hohote.

– Ahaaa, am intrat in living si ei m-au urmat. Nu va voi obliga sa mancati micul-dejun.

– DAA! Carlie si Casper au inceput sa topaie.

– Azi. Dar…

Au oftat amandoi.

– Va trebui sa mancati pranzul la scoala.

– Mamaaa!!! De ce??? Ce ti-am facut noi? Carlie s-a lasat in genunchi.

Casper se aseza pe canapea si ofta.

– Hey! Sunteti pe jumatate oameni in caz ca ati uitat. Trebuie sa mancati mancare umana! Va da la fel de multa energie ca sangele.

Casper si Carlie oftara dramatic.

– Hai la Wii. Si dupa ne vom pregati pentru scoala. Bine?

– Bine, chitaira cei doi.

HA! Le-am distras atentia de la mancarea umana.

Dupa ce ne-am intors de la Wii, ne-am dus sa ne schimbam. Am fost rapida asa ca am stat in garaj, asteptand-I pe Carlie si Casper sa coboare. Purtam jensi skinny din denim albastru, un top alb, o esarfa aurie infasurata in jurul gatului, o palarie crem Fedora, cizme GG tot crem, iar parul era lasat pe spate.

Gemenii au alergat in garaj si mi-au zambit.

– Gata?

Carlie purta un top albastru, jeansi negrii skinny, balerini argintii, bratara de argint si avea parul prins intr-o coada de cal ravasita, cu suvitele lasate in parti.

Casper era imbracat cu jeansi negrii si o camasa neagra cu manecile peste coate.

– Dap, au raspuns amandoi.

Am urcat in masini si am parasit garajul cu mine in frunte. Carlie a deschis radioul si canta ,, Sweet Dreams” de Beyonce. Ce clicheu.

Strazile familiare din Forks se pierdeau in urma noastra… pentru ca mergeam cu prea multa viteza. Ma rog.

De cand devenisem vampir, imi placea viteza. Camioneta se stricase, iar de atunci cumparam masini rapide. Nu aveam nevoie de multe acum. Conduceam doar Lambourghiniul meu negru. Casper le-a innoit pe toate asa ca acum erau mult mai performante.

Am privit pe fereastra si am vazut scoala. Carlie, Casper si eu am facut geamurile fumurii, ca nimeni sa nu ne vada. Multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Am condus pana in parcare, unde toti oamenii au inceput sa barfeasca intre ei. Mi-am dat ochii peste cap. Poate ar trebui sa cumpar o masina mai putin batatoare la ochi? Da-i incolo de oameni. Imi iubesc masinile.

Mi -am intors repede masina si am parcat-o. Carlie a parcat langa mine, iar Casper langa ea. I-am auzit cum se dadeau jos din masini si se indreptau spre portbagajul masinii mele.

Am ramas in masina sa iau niste guri de aer.

E doar o scoala. Am venit aici sa-mi inlatur temerile. Trebuie s-o fac. Nu da inapoi, Bella.

Am mai luat cateva guri de aer. Am luat geanta mea si a gemenilor.

Am deschis portiera si am coborat, trantind-o in urma mea. Am inchis masina si am aruncat geanta neagra pe umar. Inca o gura de aer si mi-am infruntat copiii, care se holbau la ceva, cu pumnii inclestati incat puteam sa le simt furia emanand din ei.

Le-am urmat privirile si am vazut 5 vampiri.

Nu-mi venea sa cred.

Erau Rosalie, Emmet, Jasper si Alice.

Gurile le erau deschise, ochii cat cepele. Se tot uitau la mine, la gemeni si la el.

M-am uitat la ultimul vampir.

– Edward, am soptit

http://www.fanfiction.net/s/5211020/1/Silent_Tears

95 Responses to Silent Tears

  1. gabytz spune:

    superb:X
    astept urmatorul cap:X

  2. nikol spune:

    foarte frumos

  3. nikol spune:

    nush traduci sau le scryy tot tu da ai niste ”gusturi foarte” bune sunt minunate …fanficurile

  4. zuzik11 spune:

    super….abia astept urmatoarele capitole….chiar mai facut curioasa

  5. Angi spune:

    Ai ales pt.tradus un fic frumos.Multumim pt.ca faci asta pt.noi.

  6. gabytz spune:

    pe cand urmatorul capitol?:D

  7. marina spune:

    superb :X … interesant :X:)… de abia astept continuarea :X:X:X:X

  8. gabytz spune:

    super:X
    abia ast urmatorul capitol:):X
    ma intreb ce o sa faca Bella cand afla ca e insarcinata:-??
    ca sigur e..nu?:)

  9. rocsy spune:

    tare…pe cand urm capitol??

  10. ramona (elyia) spune:

    🙂
    superb, felicitari pentru traducere (am inteles bine, da?)
    povestea pare interesanta

  11. irinaa spune:

    deci …clar , este foarte bestial fan ficul si astept urmatorul capitol, ce intorsaturi a avut ..povestea , sper insa fie faca bebe …si sa fie Edward Junior:))))))))))) ….si sa se intorca:( ..Poup super.

  12. jane2x spune:

    Este superb :X . Serios :X . Minunat. :X
    Este asa suuper ideea ficului. sper si eu sa fie bella insarcinata. si abia astept sa se intoarca edward =[[ 😡 .
    Urmatorul capp :X

  13. Ruxandra spune:

    superb! imi place mult! spor la tradus! 😉

  14. adanick spune:

    Interesant…

  15. blogfanfic spune:

    superrbbbb:X….

    il iubesccccccccc:X

    continuareeaa?;))

  16. blogfanfic spune:

    da…chiar ca…Edward Junior:))

  17. Melissa spune:

    Wow! Ce tare! Dar cu se va descurca singura la nastere si cum poate sa faca analizele daca copilul din ea este jumatate vampir jumatate om? Nu o sa se prinda? Eu sincer nu stiu, dar deabea astept sa citesc continuarea. Sunt foarte curioasa si este foarte frumoasa povestea:X

  18. luyzutza spune:

    foarte frumos fanficul debea astept continoarea…

  19. crisu spune:

    sooper dar sunt curioasa …cum sa se int dupa o suta de ani ? bella nu ar fi trebuit sa fie moarta ? orikum…mijtho ideea …dar vezi sa fie logikce scri

  20. gabytz spune:

    supeeeeeeeeeeeer:X:XX:X

  21. Melissa spune:

    Foarte frumos acest capitol! Imi place! te descurci minunat la tradus:X

  22. jane2x spune:

    Abia l-am ashteptat si il ador . :X
    Te descurci absolut minunat si si ficu`l e mminunat >:D< .
    Abia astept sa vad cine e :X.

  23. angi spune:

    Oare cine o fi?Alice ,un Voltur sau Jake?Astept continuarea.

  24. marina spune:

    super :X:X:X … sunt curioasa…oare cine este vizitatorul?? :):P

  25. Adelyne spune:

    Abia astept continuarea:X

  26. misa spune:

    ma bucur ca traduci si pt noi…imi poti spune si mie te rog unde e postat ficul in engleza?

  27. Vampirika spune:

    cand apare urmatorul capitol??????? m-am plictisit

    • edward spune:

      Hello. edward in the movie are twilight.noul video will appear next year. actually just call me in the movie. Edward. but in reality I think I know the name I will say at the end when the new film.pana please wait! Rehearsal still do now know that it is very difficult. but we have to work! can mention the comments on pages teilight.I want to say more, but now we are busy and begin rehearsals. will kiss and love you! :*:*:*:*:*:*:*:X

  28. alicebeautifulvampire spune:

    pana acum nu am mai citit dun ficul tau…dar e minunat:X

  29. Vampirika spune:

    nu inteleg…mai scrieti fan-ficul sau nu?…

  30. Vampirika spune:

    multumim:X…si te pwp

  31. Rose Cullen spune:

    superb ficul. N-am cuvinte 😀 felicitari :* astept continuarea

  32. vampiryka spune:

    imi place rauu de tott :X:X:X
    e soper ce idee geniala :X:X:X:X
    deci vreau capitolul urmator ca numai rezist :X:X:X

  33. gabytz spune:

    ah..in sfarsit:)

  34. luyzutza spune:

    foarte frumos capitolul 5…deabea astept capitolul 6 sa vad ce se intampla so next very faster…how faster you can of course

  35. jane2x spune:

    :X E minunat. Nu ma asteptam deloc la Victoria, si nici la o Bella atat de salbatica. :)) Imi place :X Abia astept urmatorul capitol :>. >D:<

  36. vampiryka spune:

    yeee insfarsit :X:X:X
    ce imi place faza cand o omoara pe Victoria :X:X:X
    Deci nu am cuvinte astept cap urmator :*

  37. Livia spune:

    Foarte dragut…abia astept capitolul urmator:X
    sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla:X
    >:D<

  38. andreea spune:

    felicitari pt fic e sooper tare il ador…cand pui urmatorul capitol …
    abia astept.:D:D:D

  39. vampiryka spune:

    ce imi place capitolul asta e soper :X:X:X
    il astept cu nerabdare pe celalalt 😛

  40. Rose Cullen spune:

    e superb…abia astept capitolul urmator…ai mult talent felicitari :*

  41. florina spune:

    ce tare ….dar cand se va intalnii si cu edward……..super tare ficu…..succes la scris…..:*****

  42. Livia spune:

    Foarte frumos…abia astept cap urmator:*
    >:D<

  43. Joseph spune:

    Foarte frumos …felicitari pentru munca depusa…abia astept urmatorul cap va admir ;;)

  44. cand pui urmatorul capitol?

  45. jane2x spune:

    superb capitolul 8 :X
    mor de nerabdare sa citesc 9 😀

  46. denisa spune:

    e sooper stiu k aveti multe p cap da incercati sa traduceti si urmatorul capitol pls

  47. Diana spune:

    Hei!am si eu o intrbare deci…am citit in engleza ficul si nu erau decat 15 cap. deci asa se termina sau ficul inca e in lucru?:(

    • feelfreee spune:

      autoarea nu a mai scris de ceva vreme. dar dupa comentariile pe care le-a primit am inteles ca ar mai avea inca de postat. sper sa nu ma insel. 😀

  48. jane2x spune:

    OMG :X
    Nu ne lasa asa in suspans. Mortal capitol >:D<
    Cand apare urmatorul? =P~

  49. andreea pui spune:

    excelent!:x

  50. deea spune:

    mai scrii?:(

  51. andreea pui spune:

    cand ma postezi…mi-e dor de ficu’ asta…visam q ochii deschisi cand il citeam..

  52. Nick spune:

    mai ai un piculet de rabdare pana maine 🙂

  53. BBi. spune:

    Absolut magnific.
    Am ramas fara cuvinte.
    De abia astept urmator capitol.
    Este best.
    xD

  54. BBi. spune:

    Cand apare cap 11 ? ;;)

  55. BBi. spune:

    Ms.
    App sunteti fantastice.
    De abia sastept si urmatoarele 2 capitole.
    Pacat ca se terminaa…:(

  56. BBi. spune:

    Ms.
    App sunteti fantastice.
    De abia astept si urmatoarele 2 capitole.
    Pacat ca se terminaa…:(

  57. dorina spune:

    super tare….
    :X:X
    cel mai fain…
    il ador…
    astept continuare
    :X

  58. Maddy spune:

    imi place la nebunie…astept capitolul urmator…..pupici

  59. Crysuca spune:

    Prea tare sa se intalneasca cu Edward din nou abia astept continuarea

  60. Bitzy spune:

    Incearca te rog sa pui mai repede capitolele;;)

    Ca morr!!!

  61. alexa spune:

    este waw! nu am cuvinte! astept cu nerabdare urmatoru capitol :X

  62. zapacitad3min3 spune:

    tare, cand apare netul?
    :D:P

  63. alexa spune:

    cand vine urmatoru? adica deabea astept sa vad mai departe

  64. Crysuka spune:

    cand pui continuarea?????????plz sa-mi raspunzi!!!!!!!sunteti fantastice!!!!!!!!!!

  65. ioana spune:

    wow…..super tare
    apropo de unde traduci?
    astept nextu bafta la tradus

  66. nikkinicol2 spune:

    of!!e atat de minunat!!!
    astept next:D

  67. Paula spune:

    supeeeeeeeeeeeeeeer tare.
    cand urmeaza o continuare?

    • feelfreee spune:

      aici nu am mai pus toate capitolele. in schimb, pe pagina de inceput poti sa le gasesti. trebuie doar sa cauti un pic:)

  68. catalina spune:

    doamne e chiar foarte tare….
    am mai citit ficuri dar cand edward si bella nu eram vampiri
    chiar astept sa vad ce se va intampla
    astept nextul:X:X:X:X:x

    spor la tradus

  69. nini spune:

    cand mai traduci???
    si de unde traduci?
    ca as vrea sa citesc tot
    astept nextul>
    oare ce se va intampla…?

  70. Diana spune:

    Eu nu gasesc ch 11…pls da-mi lincul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s