Surpriza :D!

Pentru ca mai multi m-ati rugat sa continui ,, Uita si Iarta”, m-am gandit sa va fac o surpriza si sa scriu chiar eu o continuare.  Nu va speriati daca o sa para prea diferita de cea de pana acum, numai ca stilul meu este destul de diferit de cel al autoarei. Sper sa va placa. Am o rugaminte la voi: lasati-mi comentarii ca sa stiu daca va place si. Cand vine vorba de compozitie proprie niciodata nu am fost atat de increzatoare in fortele proprii asa ca va rog sa ma ajutati sa mi-o imbunatatesc cu fiecare capitol.

Enjoy!

capitolul 7: Pe fuga (complet)

Intr-o singura secunda viata mi s-a schimbat… din nou. Valuri, valuri de amintiri imi veneau in minte. Pareau atat de aproape, atat de reale, incat nu puteam sa cred ca eu facusem toate acele lucruri. Sa ma intalnesc cu un vampir, sa descopar o lume interzisa celor ca mine si mai ales sa fiu ceruta in casatorie de unul. Am spus da; cine se putea impotrivi lui Edward. As fi putut sa dau totul pentru el, tot ce aveam: parintii, prietenii si chiar viata. Stiam ca asta e destinul meu. Intotdeauna am crezut ca eu sunt ciudata, eu sunt cea anormala care nu-si gaseste locul in lume, dar acum mi-am amintit ca eu fac parte din lumea vampirilor.
Ii priveam parul auriu in lumina soarelui palid. Ochii de culoarea caramelului fierbinte…fierbinte la fel ca inima mea cand ii auzea glasul dulce. I-am pus mana pe fata rece si alba ca marmura. L-am tras mai aproape de mine, de parca eram un magnet si era impotriva firii sa nu-l am aproape. Mi-am lipt buzele incet de ale lui, amintindu-mi ca inainte mereu doream un sarut salbatic, plin de zbucium. Acum voiam unul tandru, pasional, de parca de-abia il cunoscusem pentru prima data.
– Mi-a fost dor de tine. Foarte, foarte dor.
– Stiu, si imi pare rau pentru asta. Macar de ai putea sa ma ierti vreodata.
Am vrut sa-i spunc a deja l-am iertat. Ca acum il iubesc la fel ca inainte. POate si mai mult. Dar m-a oprit.
– Nu spune ca m-ai iertat. Intotdeauna in inima ta va ramane durerea pe care ti-am cauzat-o. Gandeste-te bine Bella. Crezi ca m-ai iertat intru totul?
L-am ascultat si m-am gandit mai bine. Avea dreptate intr-un fel. Sufletul meu nu spunea din toate fortele ca l-am iertat. Simteam ca este bucatica pierduta din mine, dar durerea si dorul va ramane intotdeauna.
– Asa e… dar te iubesc si sunt in stare sa-mi sacrific totul pentru tine. Acum stiu ca tu ai plecat pentru ca tineai la mine. O sa fac durerea sa dispara. Acum, si am aratat mana stanga desi nu aveam inel, nu mai scapi de mine.
A chicotit si m-a sarutat pe frunte.
– Hai acasa! Alice vrea sa te vada cat mai repede.

L-am urmat, tinundu-ne de mana, mai bine zis agatandu-ne unul de celalalt. Am iesit la drum dupa putin timp. Normal ca Edward a alergat cu mine in spate. Ce ameteala ma luase! Uitasem cum e sa fii carata de un vampir. Ne-am urcat in masina, iar Edward desigur ca a condus ca un nebun spre casa.
Cand am ajuns pe alee, Alice deja ne astepta, dar nu cu zambetul pe fata. Nici macar nu asteptase sa ajungem la casa. Tot ii facea semne ca disperata lui Edward, ca sa opreasca masina. Ma intreb oare de ce facea asa.
– Opreste Edward! La naiba! Macar ma auzi????
A oprit. Se intampla ceva ft ciudat aici si nu-mi dadeam seama ce.
– Bine ca ai oprit. Ei toti sunt aici si i-au prins pe toti. I-au inchis, iar Carlisle nu vrea sa spuna unde e Bella!
– Stai asa. Cine ce a facut cui? Ce s-a intamplat?
– NU-mi auzi gandurile?? Tip aici de 5 minute toata povestea!
– Nu…. ce naiba?
Ce?? Edward nu auzea gandurile lui Alice?
– Ce se intampla Alice de nu pot sa aud nimic?
– Volturii Edward! VOlturii au venit sa o ia pe Bella. Au un fel de vampir nou care ne anuleaza puterile. Pur si simplu Jane a intrat pe usa si ne-a ,,omorat” pe toti. Eu sunt mesagerul si chiar acum, si arata spre stanga, ala ma supravegheaza. Trebuie sa va conduc in casa, altfel ii va face praf si pulbere.
Fata lui Edward era pur si simplu socata. CRed ca si eu eram in aceeasi stare. Doamne.. un vampir care anula puterile era cel mai groaznic vis al Cullenilor. Si mai rau de atata, ce voiau ei de la mine? Credeam ca au uitat dupa ce Edward m-a parasit. Mda.. se pare ca toti vor sa-mi fure fericirea. Am pasit cu grija, vampirul trimis cu Alice parand ca o umbra in urma noastra. Nu am putut sa ma abtin si m-am intors. Purta o roba neagra, legata in talie cu un fel de centura cu o emblema. Cred ca era un vampir destul de important. Fata ii era palida, aproape translucida in lumina. Dar ochii… erau rosii ! Si ce rosii! Aveau culoarea sangelui, un caramiziu mai spalacit, dar care te baga in sperieti. Am tresarit, iar Edward mi-a strans si mai tare mana. Mergeam ca hipnotizata, asa ca oarecum uitasem de prezenta lor acolo. Eram prea ingrozita. Parca si fata lui se facuse mai alba, iar Alice mereu bucuroasa era trista si furioasa. I se citea pe chip ca nu stie ce sa faca in situatia asta.
Am mers mai repede ca de obicei. Am ajuns in fata casei in cateva minute. Arata exact cum o stiam. Inalta, cu mai multe geamuri decat pereti si alba.

Deodata usa casei s-a deschis. Doar muzica din Dracula Prince of Darkness mai lipsea. Fara calmul emanat de Jasper era asa o atmosfera tensionata. Cred ca Edward nu-si dadea seama, dar imi strangea mana din ce in ce mai tare. Intre timp observasem ca vampirul din spatele nostru disparuse. O pasare canta pe creanga unui copac, iar soarele incepea sa apuna. Era mult prea ciudat! Totul parea scos ca dintr-un film cu vampiri… unul al naibii de infricosator. Cand mai aveam de facut un pas pana la scari, Edward m-a urcat repede in spate si a inceput sa fuga. Eram total debusolata! Se intamplase intr-o fractiune de secunda. In ciuda vitezei mi-am deschis ochii si m-am uitat inapoi. Alice ramasese pur si simplu socata, cu gura deschisa si chiar nu exagerez. Cred ca era foarte aiurea pentru ei sa nu vada viitorul, respectiv sa auda vreun gand.
– Bella, totul va fii bine. Nu ii voi lasa sa te ia. Nu din nou.
– O sa ne prinda Edward. Cat de mult crezi ca poti alerga pana isi vor da seama?
Nici nu terminasem de vorbit, cand am auzit niste pasi in spate. Doi vampiri uriasi alergau dupa noi. Edward fugea din ce in ce mai tare. Puteam sa-i simt muschii spatelui incordandu-se si mai tare, iar palmele care-mi sustineau picioarele strangandu-se si mai mult. Totul era in zadar. Vampirii ne ajunsesera. Intr-o secunda au sarit pe Edward si l-au pus la pamant. Am cazut pe jos, lovindu-mi piciorul intr-un ciot. Sangele a inceput sa curga rapida. Doamne cum puteam eu sa fac numai prostii. Eram inconjurata de vampiri insetati de sange uman si singurul lucru pe care puteam sa-l patesc era sa ma tai!
– Te-am prins Cullen. Credeai ca poti sa scapi asa de usor? intreba sarcastic unul dintre ei cu parul blond si cu ochii rosii infricosatori.
– Credeam ca pot sa scap de tine monstru idiot! tipa Edward. Cel blond statea la nivelul solului, privindu-l triumfator, iar un altul cu par roscat statea cu genunchii pe spatele lui. Oricat se zbatea nu reusi sa scape de el. Era mult prea masiv, de doua ori cat Edward.
– Dar vai vai vai, ce miroase asa de …bine? Bella, spuse si se uita spre mine, ti-ai luat un parfum nou? E atat de… delicios de-mi lasa gura apa.
– Las-o in pace idiotule. Ia-te de cineva pe masura ta.
Dar vampirul se indrepta spre mine. Imi era atat de frica. Simteam deja cum lacrimile se prelingeau pe obraz. Nu ma durea atat de tare piciorul, cat de teama imi era. S-a asezat pe vine langa mine. Toti eram in liniste, doar Edward se mai zbatea.
– Calmeaza-te! spuse roscatul si il lovii puternic in spate.
– Nuuu! Lasa-l ! Ati venit dupa mine.
– Asa e draga mea, zise blondul si isi atinse mana de rana mea sangeranda. Asa e; pacat ca Aro nu ma lasa sa gust din tine. Edward prietene, nu te inteleg cum poti sta langa ea. Miroase atat de bine… nu-i asa? si ii facu cu ochiul.
– Da, dar o iubesc. Scuze, am uitat ca tu nu stii ce inseamna asta, spuse cu nonsalanta; roscatul ii mai dadu un pumn.
Fiecare lovitura pe care i-o dadea, era de parca mi-o dadea mie. Ma simteam atat de neajutorata. Iar acum, ochii rosii ai vampirului ma priveau cu o pofta de nestavilit.
– Hai sa mergem. Ne asteapta comitetul. Nu intreba Edward, si ridica mana in semn de tacere. Toate la timpul lor, micul meu prieten vegetarian! un zambet diabolic i se intinse pe fata palida, iar dintii ascutiti ii ieseau in evidenta. Si tu Bella, cred ca o sa ai o mica surpriza, una mica de tot.
Ma lua pe umar si ma cara in spate. Nu puteam merge deloc din cauza piciorului. Mai bina ma tara pe jos sau altceva, decat sa-i simt bratele in jurul corpului meu.
– A, sa nu uit, Alessio, injecteaza-i lui Edward seru’ ala.
– Ce ser? am zis repede
– Un ser foarte puternic. Noi, vampirii, am cam evoluat si am aflat ca putem sa ne adunam puterile intr-o mica fiola cu ser. Am ,,recrutat” un nou vampir, Luca, care pur si simplu te paralizeaza. Stai fara grija, nu-l va durea nimic, doar ca nu se va putea misca, nici macar sa-ti sara in ajutor.
– Tampitu’ naibii! Lasa-l in pace! si am inceput sa bat cu pumnii in spatele lui masiv. Degeaba! Ma dureau pumnii ingrozitor dar nu ma opream. Pe deasupra, mai incepuse si sa rada de puterea mea umana. Imi doream atat de tare sa fie doar un vis!
Alessio a scos din buzunarul robei o seringa mica, cu un lichid rosu in ea. Edward se zbatea degeaba. In momentul cand i-a bagat acul in gat, Edward se oprii din miscat si ramase inghetat. Era o imagine socanta. Parca timpul se oprise in loc. Dupa aceea il lega de maini cu o sfoara si incepu sa-l tarasca. Era cel mai barbar lucru pe care il vazusem vreodata. SI era si mai groaznic ca el nici nu se misca; era doar tarat ca o papusa prin mocirla. Poate parea ciudat, dar doream sa ajungem mai repede la vampirii aia nenorociti. Sa-mi spuna ce vor de la mine odata pentru totdeauna.