Silent Tears

capitolul 11

BELLA POV

Nu mai aveam cuvinte.

De ce se intorsese Edward in Fors? Si de ce acum?

Off! Chiar trebuia sa vin aici cand si Edward era, nu-I asa?

Nu stiam cum sa reationez in situatia asta.

Adica, Edward m-a lasat in mijlocul padurii. Nu m-a iubit. Doar m-a folosit ca sa treca timpul mai usor. Am fost o jucarie.

Simteam furia din mine. Dar in acelasi timp simteam tristete si durere sufletesca.

Mi-am deschis scutul ca sa aud ce gandeau gemenii.

O SA-L OMOR! Gandea Carlie.

O SA-I SMULG GATUL SI-L VOI RUPE IN BUCATI!!! SI DUPA ACEEA IL ARUNC IN FLACARI!! DUPA CE-L ARD, O SA-I ARD SI CENUSA SI O VOI ARUNCA LA PORUMBEI !!! gandea Casper. Erau cam exagerate gandurile lui, dar amuzante… intr-un fel.

Lasati-l copii. Nu cumva sa indrazniti sa mergeti sa-l atacati. Daca vorbeste cu voi, ignorati-l. Asta e tot ce facem deocamadata. Ignorare. Nu vorbiti cu el. Purtati-va ca si cand nu ar exista. Va afla deapre voi la momentul potrivit. Ati inteles?

Carlie a respirat adanc si  a inceput sa-si atinga puntea nasului.

– Hei! Asa face Edward. Stiti chestia aia cu atinsul nasului, sopti Emmet familiei.

Am scuturat capul in necaz.

Casper si-a tinut respiratia si si-a inclestat pumnii.

Da, mama, au gandit la unison.

Asta era tot ce puteam face. Ingorare totala. Nu eram pregatita sa vorbesc cu el chiar acum. Nici nu doream sa-l privesc. Daca o voi face, imi voi aminti totul, amintiri rele si bune.

Carlie, ce gandeste acum?

Cine? Edward?

Da.

Se gandeste de ce stam aici, holbandu-ne la ei si se intreaba daca eu si Casper suntem vampiri. Vrea sa-ti spuna ca ii pare rau ca te-a parasit cand erai om si ca inca te iubeste… IDIOTU NAI..

Carlie!

Scuze mama.

El.. ma iubeste?

Nuu. Minte. Ca intotdeauna..

Inca il iubesc atat de mult. Dar el nu simte asa. O sa-l ignor. Da. Asta o sa fac.

Haideti, Carlie, Casper. Trebuie sa mergem sa ne luam orarele. Ne vom preface ca suntem surori si frati. Amintiti-va ce am zis, ignorati-l. Nu-l atacati. Oh, si sa nu-mi spune-ti mama la scoala. Ziceti-mi doar Bella

Da, mama, au raspuns cu tonuri plictisite.

Le-am inmanat gentile si am plecat spre secretariat.

Oamenii sopteau pe la spatele nostru.

-Hey! Nu stiam ca vin noi studenti.

-WOW! Seamana cu cei din familia Cullen.

– Ma intreb care e numele baiatului..

– El seamana cu Edward.

Am intrat la secretariat si ne-am dus la birou. Femeia din spatele lui isi ridica privirea. Ochii i-au aterizat pe Casper, iar inima i-a inceput sa-i bata mai repede. S-a refacut si dupa aceea zambi la noi intelegatoare.

– Buna ziua. Sunt domnisoara Smith. Cum va pot ajuta?

– Buna ziua, domnisoara Smith. Numele meu este Isabella Swan si ei sunt Carlie Swan si Casper Swan, i-am aratat cu degetul.

– Oh, da. Am orarele pentru voi si hartile. Ni le-a dat fiecaruia in mana.

Va trebui sa le spuneti si profesorilor sa semneze formularul. Le returnati la sfarsitul zilei.

– Va multumim.

A dat din cap si i-a zambit lu Casper un pic prea calduros. Carlie pufni iar eu de-abia imi tineam rasul.

– Taceti! Ne-am oprit din ras si am aruncat o privire peste orare.

– Casper si eu avem putine ore impreuna. Esti junior asa nu cred ca ai lectii cu noi. Incheie Carlie.

Clopotelul a sunat la fix.

Carlie si Casper mi-au facut cu mana in timp ce se indepartau.

Amintiti-va! Nu va atacati tatal.

Da, da, intelegem. Si au facut iar cu mana.

Stiu ca se vor razbuna intr-un fel, asa ca va trebui sa stau cu ochii pe ei. Mi-am inchis scutul si am pornit spre prima clasa. Engleza cu domul Jones.

Prima jumatate a zilei trecu repede. Stiam deja majoritatea chestiilor care se predau, asa ca tot ce faceam era sa ma uit pe fereastra.

Clopotelul suna,anuntand pranzul.

Am sarit de pe scaun si m-am dus la cantina. De-abia asteptam sa-mi vad copiii. Imi lipsisera o gramada.

Gemenii stateau singuri. Oamenii ii evitau. Exact cum faceau si cu Culenii.

Am platit o sticla cu apa si un mar si m-am dus sa stau cu ei. Se holbau la ceva cu priviri criminale.

Le-am urmarit privirea si i-am vazut pe Culleni in partea opusa a cantinei. Se uitau la noi.

m-am uitat la Jasper si am vazut cat de rau ii parea. I-am zambit ca sa stie ca l-am iertat. Nu a fost vina lui ca aproape a luat o bucata din mine. A fost a mea, eu am fost cea care s-a taiat in hartia aia nenorocita. Imi zambi si el.

Am riscat o privire la ceilalti. Mi-am pastrat fata nemiscata ca o statuie si nu am zambit la nicinul decat la Jasper.

M-am uitat la Edward. Vedeam prin ochii lui tristete si regret. Si..dragoste?

Inca ma mai..iubea?

Si dupa aceea ceva s-a intamplat, ceva la care nu ma asteptam.

Mana lui Edward s-a ridicat in aer si l-a lovit. Tare. Iti dadeai sema ca durea pentru ca a pufnit.

Familia Cullen izbucni in rasete. Cum naiba s-a intamplat asta? Am auzit chicoteli copilaroase langa mine.

Carlie.

Am marait si am privit-o.

– Carlie ! ti-am zis sa nu faci nimic. Nu-ti mai folosi puterile pe el, am suierat.

– Scuze mam, adica Bella, si-a indreptat repede greseala.

– Oricum, cum ai facut-o? M-a gandeam ca…

– Doar l-am facut sa creada ca vrea sa se loveasca, ridica din umeri.

Iar apoi, clopotelul suna.

Ne-am aruncat mancarea repede inainte sa vina Cullenii sa vorbeasca nu coi.

Am sarutat gemenii pe obraz si am plecat spre ora de Biologie.

i-am dat domului Wilson formularul sa-l semneze. Mi l-a dat inapoi si mi-a zis pe ce loc sa stau. Asta insemna ca fiecare are locul lui dat. Ma intreb langa cine voi sta… ca sa-mi raspunda la intrebare, Edward veni si se aseza lanaga mine.

La naiba!!! Cand fac tot posibilul sa-l ignor, EL trebuie sa stea langa mine!

Ora incepu, iar proful a inceput sa vorbeasca despre celule. Stiam lectia asa ca am inlaturat scutul. Daca il deschideam, Edward tot nu putea sa-mi auda gandurile deoarece gemenii il blocau. Doar ei erau cei care ne conectau. Ascultam ce gandeau copiii.

Erau in mijlocul unei conversatii

-la fel si tu. Dupa aceea vin e alergand. Ce-a fost asta Carlie?

– of! Alerta de mama! Shhh, Carlie! Canta!

Si au incenput sa cante amandoi in mintea lor:

si eroul vine. Salveaza situatia. Iti alungi frica. Si astfel stii ca poti supravietui. Asa ca atunci cand s-a dus speranta. Uitata-te inautru si vei fi puternic. Si vei vedea in sfarsit adevarul, ca un erou traieste in tine…

Am izbucnit in ras. Nu erau niste solisti foarte buni, de parca niste unghii zgariau tabla. Dar erau adorabili.

– Te deranjeaza ceva, Isabella? Intreba proful.

Am privit in clasa ca sa vad ca toti se holbau la mine ca si cand as fi fost nebuna. Si Edward avea o expresia amuzata pe fata.

Mi –am revenit. Parca vazusem o sclipire de durere in ochii lui.

M-am uitat inapoi la profesor.

– Nu, nu e nimic.

A bolborosit ceva si s-a intors la predat. Proful sigur nu ma place.

– Bella, l-am auzit pe Edward spunand incetisor.

Scutul era inca deschis, asa ca daca ziceam in minte cuvintele lui Edward, lucru pe care l-am facut, copiii vor stii ca vorbesc cu el. Ceea ce va rezulta o multime de injuraturi din partea lor.

Mama! Nu ii raspunde! Ingora-l, adu-ti aminte! Se gandi Carlie.

Ce, Edward?

Nu asculti niciodata mama? A tipat ea in mintea ei.

Parca puteam sa o vad furioasa. Hmmm… Casper e foate tacut.

– Cum? Cum ai facut asta?

M-am intors sa-l privesc.

Ofta.

– Ochii tai. Sunt albastrii…

Nu observase? Tot timpul in care se holbase la mine si nu observase? Simteam furia crescand in mine.

– Da. Sunt albastrii. Ce observtie buna, i-am spus pe un tom plictisit.

– Bella, imi pare asa rau. Lasa-ma sa exp..

– Nu ai nimic de explicat, Edward. M-ai parasit. Si atat. M-ai mintit. Nu m-ai iubit deloc. Nu vrea sa am nimic deaface cu tine. Asa ca lasa-ma in pace, am zis cu dintii incletati.

Am auzit tunetul. Atat de asurzitor incat era normal sa fie facut de un vampir. Ploaia curgea din nori. Fulgerele palpaiau din nou si din nou, urmate de tunetele asurzitoare.

Durea sa spun cuvintele alea. Adevarul era ca il iubeam foarte mult. Voiam sa stie ca Carlie si Casper erau copiii lui. Voiam sa fi fost acolo cand copiii au fost nascuti. Imi doream sa fie cu noi cand erau mici, cand au zis primele cuvinte, cand au facut primii pasi. Imi doream sa fi fost acolo pentru multe alte lucruri. Dar m-a lasat. Singura si insarcinata.

M-am uitat la Edward.

Era ranit de cuvitele mele.

Profesorul si toti ceilalti erau langa fereastra, murmurand intre ei, intrebandu-se de ce vremea era asa de ciudata azi.

El s-a uitat spre geam si si-a tuguiat buzele. Edward si-a dat sema ca vremea era opera mea. Era greu de cap. Vroiam sa i-l smulg. Se uita la mine, curios in legatura cu puterile mele.

Controleaza vremea, mama!

Am ignorat-o pe Carlie si am suierat la Edward.

Gata! Vin in clasa! Se gandi Casper.

Nu-l lasa sa te provoace. Venim sa te luam! Tipa Carlie in capul meu.

Am marait si m-am aplecat inainte, cu dintii expusi. Edward se fataia in scanul sau.

Si dupa aceea usa s-a deschis.

– MAMA!!!

Am auzit numai ,,aaaa” pe langa mine. I-am privit pe toti si am vazut ca erau iar la locurile lor, holbandu-se la mine, la gemeni, cu ochii larg deschisi.

Of! La naiba. Se pare ca avem audienta.

M-am uitat la Edward si el avea ochii mari. S-a uitat la gemeni si dupa aceea la mine. Si-a dus mana prin par, avand sprancenele incruntate de confuzie.

– MAMA! CONTROLEAZA VREMEA! CE ZICI? Carlie tipa la mine.

Am respirat de cateva ori si m-am calmat, la fel si vremea care devenise din nou innorata.

– Multumim, a zis din nou pe un ton nervos.

Un suierat a venit de la usa.

Casper.

Buzele ii erau tuguiata si la fata era rosu de furie. Se uita la Edward si se aseza ca un leu, gata de atac.

– O, nu o vei face. Carlie il apuca pe Casper de mariginea tricoului, ridicandu-l; astfel acum Casper statea in aer.

Se uita la ea, plin de cofuzie. Am incercat sale ascult gandurile dar amandoi ma blocau asa ca nu puteam sa-i aud. Carlie a dat din cap.

– OK, a incheiat.

Eram frustrata asa ca m-am ridicat.

– Haideti acasa, copii. Am avut parte de destula scoala pe ziua de azi.

– Bine mama.

Am mers la gemeni si i-am zis lui Carlie:

– Carlie, te rog fa-i pe oameni sa uite totul.

A dat din cap si i-a privit pe toti. A durat doar o secunda. Cand a terminat s-a uitat la mine si a zambit.

– Gata.

Am fugit din clasa in viteza de vampir si am mers la masini. Am pornit motoarele si am condus spre casa intr-o viteza nebuna

Cand am ajuns acasa, ne-am seazat in living. Atmosfera era tensionata. Linistea dinaintea furtunii.

Am asteptat nerabdatoare ca gemenii sa inceapa sa vorbeasca…