Silent Tears

capitolul 6

Bella POV

Am iesit din padure in paşi omenesti si am văzut masina lui Charlie pe alee. Am lipsit chiar asa de mult? Am mers la usa din fata si a tras aer in piept. Am intors manerul si am pasit usor inauntru, ingrozita de ceea ce ma astepta.

Charlie.

Am inchis usa cat de incet am putut si am mers pe varfuri pana in sufragerie.

– Bella?

Am oftat.

– Da, sunt eu tata!

Charlie statea intins pe canapea, vizionand canalul de sport.

– Buna Bella. Unde ai fost?

S-a intors sa se uite la mine, dar statea intr-o parte, ca sa mai observe ce de intampla la TV.

– Am fost la… Angela.

– A. Si cum a fost?

– Bine. Ai mancat?

– Da, am luat cina. Mai e multa mancare in frigider daca vrei.

– Nu mersi, nu mi-e foame.

Charlie, acum beau sange. Mmmm…

Inainte sa incep sa salivez, m-am asezat langa Charlie

Doream sa mai petrec timp cu el inainte sa plec. Charlie m-a privit cu confuzie.

– Bella, te simti bine?

– Ma simt bine. Doar voiam sa stau cu tine un pic.

– Aaaa, dragut.

… TACERE PENIBILA…

– Tata, stii ca te iubesc, nu?

– Wow. Bella, stiu. Si eu te iubesc.

– Bine. Doar voiam sa stii in cazul in care credeai altceva.

– Bella, e ceva in neregula?

– Nu, tata. Vreau doar sa stii ca daca se va intampla ceva, te voi iubi mereu, orice s-ar intampla.

– Si eu Bella. Si eu…

… O ORA MAI TARZIU…

– Aaaa… sunt foarte obosita. Ma duc la culcare.

– Bine Bella. Noapte buna!

L-am sarutat pe frunte si m-am uitat la el. Arata foarte surprins deoarece niciodata nu-i mai aratasem atat de multa afectiune.

I-am pus o mana pe umar:

– Noapte buna, tata. Te iubesc.

M-am ridicat si am urcat scarile. I-am aruncat o ultima privire lui Charlie si m-am dus in camera mea. Cum am ajuns, am alunecat jos, sprijinita de usa. O lacrima cazu pe obrazul meu. Am luat o gura plina de aer ca sa scap de nodul din gat. M-am sculat de pe jos si m-am indreptat. Am suspinat si m-am dus spre oglinda. Stateam in fata oglinzii si doar ma uitam la mine.

Un suierat usor mi-a scapta printre buze.

– Ochii mei… am soptit.

M-am apropiat si mai mult de oglinda, holbandu-ma la ochi. Acum irisul avea tente albastrui. Mai erau aurii, dar si albastrii de asemenea. Ochii erau tot de un maro ciocolatiu ca inainte. Dar acum bateau spre albastru. Probabil ca auriul o fii aparut din cauza dietei mele vegetariene. Dar albastrul? L-am auzit pe Charlie mergand prin bucatarie. Charlie! Trebuie sa incep sa impachetez. Am alergat pana la pat si m-am aplecat ca sa scot geanta neagra de sub pat. Am gasit-o si am pus-o pe pat. M-am grabit pana la sifonier si am apucat toate hainele pe care le-am gasit. Am luat niste carti; CD-uri, o pereche de pantofi si una de cizme. Aveam nevoie si de bani. Am cautat din priviri poseta. Am scotocit prin niste sertare si pana la urma am gasit-o. Am pus poseta in geanta. Dupa aceea am inchis bagajul si l-am bagat in dulap. Gata. Am terminat si cu bagajul. Eram prea obosita sa ma m-ai spal si sa-mi schimb hainele. Mi-am scos ghetele crem si am sarit in pat. M-am infasurat in patura si mi-am inchis ochii, asteptand sa adorm.

Curand… am facut-o.

 

 

Am auzit usa de la intrare trantindu-se. Mi-am deschis ochii brusc. Am sarit din pat cu o viteza de vampir si am fugit la fereastra. Am dat perdelele galbene intr-o parte si m-am uitat afara.

-Charlie, am soptit.

Il vedeam cum conduce. O lacrima mi-a cazut pe obraz. Si inca una. Si inca una. Am realizat ca stateam pe vine. Capul imi era aplecat peste genunchi, iar cu mainile imi imbratisam picioarele. Nu voiam ca Charlie sa plece. Adica, era tata. O sa-mi lipseasca asa de mult. Nu-mi doream sa-i provoc atata suferinta. Nu voiam sa-si faca griji pentru cand voi fi plecata. Poate ar trebui sa-i las un biletel. Nu! Ar fi mai bine doar sa plec. Trebuie. Trebuie sa trec peste toate astea.

 

M-am ridicat si m-am uitat in oglinda. Devenise un obicei in ultimul timp. Am oftat. Burta era mult mai mare acum. Mi-am privit fata si am oftat din nou. Doamne, Bella! Inceteaza cu oftatul asta ! Ochii erau albastrii. Fara tente albastrui. Irisii erau albastrii. Complet … albastrii. Erau si putin aurii. Nu cred ca va disparea vreodata auriul. Niciodata. Ochii mei ciocolatii faceau parte din trecut. Au fost inlocuiti de albastrul asta rece. Wow! Cred ca nu eram ca nici un alt vampir. Adica, ce naiba, aveam ochii albastrii! Ce vampir are ochii asa? Eram diferita.

 

Am dat afara aerul pe care nu stiam ca-l aveam in mine.

Am mers incet spre pat si m-am asezat. Eram diferita. Nu seman cu nici un alt vampir. Wow ! E asa de..de.. wow!

Stateam de 10 minute pe pat pana cand m-am hotarat sa plec. M-am ridicat si am privit prin camera. Am auzit o scandura scartaind. M-am uitat pe jos si mi-am dat seama ca o scandura lipsea. Am dat covorul la o parte. Nu-mi venea sa cred ceea ce vedeam.

Erau cadourile mele.

Erau fotografii cu mine si Edward. Mi-am intins mana si le-am luat. Incercam sa-mi stapanesc lacrimile, dar unele au cazut. Asadar, Edward nu a luat totul cu el.

Le-a lasat aici. Doar le-a ascuns.

Mi-am luat cadourile si fotografia si le-am pus pe pat. Mi-am scos bagajul si le-am pus cu grija inauntru. Am oftat; m-am intors si mi-am frecat ochii. Am mers la baie; m-am spalat pe dintii si am facut dus. Dupa ce mi-am uscat parul m-am imbracat. Am luat pe mine ce mi-a cazut prima data la mana.

 

Nu voiam sa-l parasesc pe Charlie. Nu voiam sa plec din Forks. Nu voiam s-o iau de la capat, mai ales eu singura. Dar aici nu e vorba de ceea ce vreau eu. Este vorba despre Charlie. Si despre siguranta celorlalti. Nu stiam cum va fii copilasul meu. Nu stiam daca el sau ea va fii un nou nascut insetat de sange. Iar eu n-o sa-mi asum un asemenea risc stand aici si punand vietile tuturor in pericol.

De indata ce  am fost gata de plecare, mi-am apucat geanta si am aruncat-o peste umar. Nu era grea, desi daca mai eram om , ar fi fost.

Am mers in camera lui Charlie si am intrat sa mai arunc o ultima privire.

-Pa Charlie, te iubesc! Am soptit.

Am iesit din camera si am coborat scarile. Eram in fata usii de la intrare, privindu-mi casa. Am inspirat si m-am intors.

Am incuiat usa si am lasat cheia in cutia postala. Nu doream sa pastrez ceva ce nu-i al meu.

Dupa ce am intrat in masina, am pornit motorul si am mers spre autostrada, incercand sa-mi gasesc destinatia.

Am deschis radioul; era programul meteo.

L-am lasat deschis pentru ca nu doream sa conduc in tacere. Era prea incomfortabil.

Offf…masina asta e prea inceata! Am gandit eu. Preferam sa alerg pana acolo decat sa merc cu nenorocirea asta veche. Acum stiu cum se simtea Ed-el,  cand conducea cu mine aceasta chestie care se vrea a fi masina.

Un milon de copaci mai tarziu, ajunsesem la destinatie. Am coborat din camioneta ruginita si am ramas pe loc, admirand ceea ce era al meu acum. Era o casa imensa. Si cand spun imensa, chiar era imensa! Era in mijlocul pustietatii. Nu vream ca bebelusul meu sa fie printre oameni. Cel putin nu inca. Casa era frumoasa.

Parterul era vopsit cu crem. Avea si o poarta. Avea un singur etaj, dar era foarte spatioasa. Usa din fata era oranj. Restul casei era alba. Iubeam fiecare bucatica din ea. Poate va intrebati cum de mi-am permis o asemenea casa. Ei bine, Renee si Phil mi-au dat o gramada de bani cand am venit in Forks. Doar pentru urgente. Si asta chiar e o urgenta.

Mi-am luat geanta din camioneta. O tineam cu o mana, iar cu cealalta imi mangaiam burtica.

Un nou incepu, gandeam eu cu zambetul pe buze.