Silent Tears

va rog sa ma iertati ca nu am mai postat nimic toata saptamana, iar acum am tradus doar o parte din capitolul 8. dar se pare ca latina vrea sa ma omoare si la fel si cele doua teste de luni 😀 promit ca voi incerca si restul cat mai repede. va pup si sper sa va placa!

capitolul 8 

BELLA POV

Cat timp gemenii au dormit, am fost pentru un timp la vanatoare. Cand m-am intors acasa, m-am asezat pe canapea si am inceput sa citesc La Rascruce de Vanturi pentru a mia oara.

Dimineata a venit destul de repede, iar gemenii s-au trezit. Au intrat in living, inca in pijamale.

-Neata mama! Au zis la unison. Eram obisnuita cu asta. Mereu vorbeau asa. Cand erau copii, intotdeauna vobeau in felul acesta. Erau tare draguti.

– Neata copii! Le-am zambit.

S-au asezat langa mine, iar Casper a schimbat canalul. Nu era nimic interesant de vazut asa ca a inceput sa ,, butoneze”. I-am auzit oftand in acelasi timp.

Aveam sa le spun ceva, iar acum parea momentul ideal.

M-am ridicat de pe canapea, am mers la Tv si l-am inchis. Casper si Carlie s-au uitat confuzi la mine. Pacat ca Carlie nu putea sa-mi citeasca mintea. Ar fi fost mult mai usor daca ar fi putut.

– Cas, Kay, am vesti pentru voi.

Si-au ridicat sparancenele, indemanandu-ma sa continui. Am oftat.

– Ne mutam.

– Ce? De ce? A zis Carlie; nu era nervoasa, ci uimita.

– Ne este bine aici. Nu-i asa? Adica, nu sunt oameni prin jur, asa ca nimeni nu va afla ca suntem vampiri, a adaugat Casper.

– Stiu asta. Numai ca hmmm… mi-ar placea sa explorez? suna mai mult ca o intrebare. M-am palmuit menatl pentru lucrul asta. Vreau sa vorbesc mai mult cu oamenii sau cu vampirii, pe bune, altii decat voi/

Si-au ridicat din nou sprancenele.

– Oh. Adica, ma simt bine cu voi doi, dar as vrea..

– Nu trebuie sa ne tii vreo predica. Intelegem. Si vrem sa facem ceea ce te face fericita. Sunt sigura ca ne va placea, oriunde am merge, m-a intrerupt Carlie. Au ranjit amandoi la mine.

– Sigur? Nu va deranjeaza sau eu stiu ce altceva? Nu voiam sa fie suparati.

– Stai fara grija, mama. Ne va placea sa ne mutam pe aici, sau in alta parte, sa cunoastem alti oameni. Chiar daca va trebui sa ne controlam setea; oricum ne va fi usor. Pana la urma suntem pe jumatate oameni.

– Va multumesc dragilor. Dar.. cred ca oamenii probabil ne vor evita pecat vor putea de mult. Ce crezi Casper?

– Cred ca e o idee foarte buna. Ar trebui sa ne mutam in alta parte. Sa exploram, a soptit ultima fraza.

Carlie a izbucnit in ras. Casper si-a dat ochii peste cap si s-a uitat din nou la mine.

– In orice caz, unde mergem? A intrebat Casper.

Am ezitat un pic inainte sa raspund:

– Forks. Mergem in Forks.

Casper POV

– Forks? Ne mutam in Forks?

Ce???? Si-a iesit din minti?!?! Va fi din nou suparata! O sa-i aduca aminte de tot. Nu vreau sa se intample asa. Nu-mi place cand mama e mahnita. Ma face sa ma simt neajutorat in acele momente. M-am ridicat si m-am uitat la ea.

– Mama, esti sigura? Mutatul in Forks iti va trezi atat de multe amintiri. O sa te simti rau. Nu vreau sa fie asa, i-am zis asta in timp ce mi-am pus mana pe umarul ei.

– Casper, esti mult prea protector, din nou. Vreau sa o fac. Sa-mi infrunt temerile. Puteti sa va ganditi la tot ca la un nou inceput.

M-am intors sa ma uit la Carlie.  Se uita la mine si a oftat.

Las-o sa faca asta. Pare atat de sigura.

Carlie, nu vreau sa…

Mi-a taiat-o si a inceput sa-mi vorbeasca iar prin ganduri.

Uite. Gandeste-te ca la un nou inceput, nu stiu. Vom fi printre oameni si poate o sa ne facem ceva prieteni… daca nu vom fi prea insetati. Ei bine.. ma indoiesc ca macar o sa ne facem prieteni. Vor fi oameni. Probabil vom tine totul pentru noi.

Mi-a zambit si a dat din cap. S-a intors spre mama.

– Cand plecam?

Mama si-a afisat zambetul ei perfect si m-a imbratisat. N-am idee de ce vrea sa se intoarca acolo. Si-a lasat trecutul in Forks. Iar acum se intoarce; trecutul o va… bantui. Edward, sau ar trebui sa spun tata, i-a frant inima si a lasat-o singura si parasita intr-o padure. Daca il voi vedea vreodata, ii voi smulge capul si-l voi rupe in bucati.

Calmeaza-te Casper. Stii ca am aceeasi idee. Il voi omori pe Edward daca il voi intalni. Dar acum, trebuie sa avem grija cu mama. Stie ca discutam asa din nou.

Mi-am intors capul si m-am uitat din nou la mama. I-am zambit.

– Multumesc Casper. Doar ca vreau sa-mi infrunt frica si sa o depasesc. Stiu ca voi fi nelinistita la inceput. Dar voi trece peste asta.

– In regula, mama. Daca te face fericita… Bine?i-am spus.

A suras si mi-a ravasit parul.

– Oh, da! Sa nu uit… deja ne-am inscirs la liceul din Forks. Voi doi veti fi in clasa a 10-a, iar eu a 11-a.

– Mamaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Liceu??? E perfect! Am izbucnit amandoi.

– Haideee! Nu va fi asa de rau. Va fi distractiv. Sunt sigura ca oamneii ne vor gasi atat de inuman de frumosi incat nu se vor opri din salivat. A zis mama cu ranjetul lipit pe buze.

– Ce mod de a ne face sa ne simtim bine! Am zis amandoi in acelasi timp. Devenise un obicei, asa ca nu-i mai dadeam atentie.

Mama doar a ras si a mers spre noi. Si-a pus mainile pe umerii nostrii strangandu-ne puternic.

– Nu stiu ce m-as face fara voi.

– Stiu mama. Suntem niste copii atat de buni, nu-I asa? I-am zis in timp ce ne asezam pe canapea.

– Ne dam mari din nou, nu Casper? Am dat din cap. Casper, un singur cuvant: gatit, mama a dat din gene, iar Carlie a izbucnit in ras.

Nu-mi venea sa cred.

*****

CARLIE POV

Cand am terminat de mancat, am pus tacamurile si farfuriile in masina de spalat vase si am mers in gradina. Adica…nu era chiar o gradina; era doar un spatiu intins, ca un teren. Era o padure la capatul lui, unde obisnuiam sa vanam.
Casper si eu ne-am asezat jos pe iarba, asteptand ca mama sa inceapa sa se joace cu vremea.
Mama a venit in fata noastra si se uita la cer. Stiam ca va incepe imediat. Am asteptat. A facut ca soarele sa apara. Simteam caldura pe piele. Razele au facut ca noi trei sa stralucim. Curcubee sareau de pe noi. Imi placea cand se intampla asa, dar uneori uram acest lucru. A facut ca soarele sa dispara, dar un tunet si un fulger au erupt imediat pe intreg cuprinsul. Am privit in sus si am vazut frumosii nori albastrii rotindu-se. Simteam vantul batand atat de puternic incat si parul meu se misca in bataia lui.
-Nu ma voi obisnui niciodata cu aceasta vedere, am gandit pentru mine.
-Stiu, nici eu, a gandit si Casper.
-Casper, nu poti sa-ti vezi de treaba ta?
-Nu pot sa ma abtin. Stii, mintile noastre sunt conectate. Nu putem sa nu ne mai citim gandurile unul altuia. Ciudato…
– Stiu, stiu. Of!
Mi-am dat seama ca mama a incetat cu fulgerul, iar vremea s-a intors la normal. Ne privea. A zambit si s-a intors in living in pasi umani. Ne-am uitat unul la altul, foarte uimiti.
– Ce s-a intamplat cu mama? Se gandi Casper.
– N-am idee.
Dupa aceea am simtit ploaia tasnind din nori. Ne-a udat parul si hainele. Ploaia cadea peste noi si se pare ca nu avea de gand sa se opreasca. Offff! Mama a facut asta.
-Mamaaaaaa! Am strigat in acelasi timp.
Ne-am ridicat amandoi si am fugit in casa in viteza de vampir. Cand am ajuns la usa am vazut-o pe mama stand de cealalta parte a ferestrei mari, uitandu-se la noi. Am incercat sa deschid geamul dar nu s-a deschis.
– Lasa-ma pe mine, se gandi Casper.
M-am dat la o parte, astfel incat sa poate el sa-l deschida. Casper a stat acolo timp de 2 minute, incercand sa deschida fereastra, dar ea nici macar nu se clinti. A incetat sa mai incerce.
-Mama, te rog sa deschizi fereastra! Sunteam amandoi uda leoarca! Am tipat deoarece ploaia curgea foarte puternic.
– Nup, ne-a raspuns punand accentul pe ,,p”
– Mama!!! Haide!!! Lasa-ne sa intram!!! Casper a inceput sa se dea frustrat cu capul de fereastra, dar nu atat de tare incat s-o sparga.
-Mama, daca nu deschizi fereastra… o vom sparge si vom intra! I-am zis, stiind ca nu-i placea cand spargeam geamurile.
Am vazut-o cum ezita, dar dupa aceea se lasa batuta.
– Bine, bine, a mormait inainte sa ne dea drumul.
Cand am intrat inauntru, am stat in living, pe covorul pufos, lasand apa dupa hainele noastre sa se scurga. Am dat din cap spre Casper si dupa aceea am dat amandoi din cap, stropind-o pe mama.
– Cas!!! Kay!!! Si-a aruncat mainile prin aer.
– Ha! Asta primesti pentru ca ne-ai lasat afara.
– Ha! Duceti-va sus si spalati-va.
Casper si cu mine am ranjit unul la altul si am urcat scarile.
Dupa ce am facut dus si ne-am schimbat hainele, am coborat si ne-am dus in living. Mama era tolanita pe canapea si citea ,, La rascruce de vanturi”. DIN NOU!
– Carlie, cred ca mama e indragostita de cartea aceea.
– Hmmm, sunt de acord. Haide sa ne jucam cu mama.
– Ok.
Amandurora ne placea sa ne jucam cu mama, mai ales cand isi schimba forma. Imi placea cand facea asta. Era cea mai tare chestie.
– Mamaaa? am zis la unison.
– Ce? Ne-a raspuns, evident mult prea concentrata la carte.
– Putem sa ne jucam? Am intreabat ca un copilas de trei ani. Dar nu-mi pasa. Voiam ca mama sa se schimbe.
– Ce sa ne jucam Carlie?
– SCHIMBAREA FORMEI ! am tipat si am sarit de pe fotoliu.
– Teoretic sunt eu cea care se joaca, nu voi, ne-a zis in timp ce si-a pus cartea jos si s-a ridicat de pe canapea.
– Nuuu, si Casper se va juca! Poate sa-ti imite puterile. Asta daca vrei si tu, am zis. l-am auzit pe Casper cum chicotea in spatele meu.
– Casper! Un pic de ajutor! Vreau sa o vad cum se transforma din nou! E asa de amuzant cand ne jucam cu ea.
– Ok, o sa incerc sa o conving.
– Mersi.
– N-ai pentru ce surioara.
– Haide mama! N-am mai jucat ,,transformarea” de-o groaza de timp! Gandeste-te ca e ca un cadou de multumire pentru ca am acceptat sa ne mutam in Forks, a zambit Casper; stia ca a castigat.
-Bine, fie. Ridica-te Casper. Si tu Carlie. Mergem afara. Nu vreau sa-mi distrug frumoasa casa. DIN NOU. Ne-a zis ultimele cuvinte cu o privire ucigatoare.