Inainte de eternitate- Viata lui Alice inainte de Culleni

Ne cerem scuze ca nu am mai postat de mult acest fan-fic,dar ne revansam din moment ce povestea e din ce in ce mai interesanta.Speram sa va placa si sa ne spuneti parerile voastre.

 

S-a asigurat ca e bine hranita,si ca niciun soc n-o va mai zdruncina pana va pleca la o vehce cunostinta in Texas.Carlos era unul dintre putinii supravietuitori din atacul Volturilor de la pesterile din sud.El stia totul despre darurile sperciale si care meritau studiate.Se intalnisera in timpul epidemiei New Orleans.Robert se dusese ca sa se hraneasca,iar Carlos sa stranga recruti pentru razboiul care pana la urma sa terminat cu venirea Volturilor.Mereu avusesera o relatie buna,iar Robert il ascunse pe Carlos dupa atacul Volturilor asa ca ii era dator.

In doua zile,l-a gasit pe Carlos la o vila in golful Coast.Au vorbit despre vremurile de altadata, si au mers sa vada noua proprietate a lui Carlos.Robert i-a spus despre raritatea pe care a gasit-o,si a ascultat cu mare interes ce a spus Carlos.

-Spui ca mintea ei e aproape pierduta,iar viziunile sunt necontrolate ?intreba el.

-Da, nu are niciun control asupra lor.Nici macar nu-si mai aminteste viata in afara sanatoriului.Vreau sa-i recoltez talentul,dar nu vreau sa creez un nou-nascut nebun.Sunt greu de controlat si asa.

Carlos dadu din cap,in semn de aprobare.

-Este o situatie unica.Nu am mai gasit niciodata un om cu un asemenea talent.Poate ca ar trebui sa verificam mai bine sanatoriile de pe aici.Nu iti pot spune ce va deveni din moment ce mintea ei e aproape dusa,sau schimbata complet. Ar putea ca nebunia sa-i ramana si in noua viata.Un nou-nascut nebun ar fi imposibil de controlat,si s-ar putea sa-i aduca pe Volturi pe capul tau.Este o problema reala,draga prietene.

-Crezi ca merita riscul ?

-Nu, nu pentru tine.Poate aici,cu destui vampiri s-o poata controla sau s-o distruga daca e necesar,dar pe cont prorpiu n-o poti face.Robert stia ca poate Carlos o voia pe Alice doar pentru el.Un vampir cu un talent este mereu bine-venit in pesterile din sud,dar datoria pe care e avea fata de Robert era uriasa, iar Carlos nu era genul caruia ii placea sa aiba ceva cu orice pret.

-Voi tine minte propunerea ta.Cu siguranta nu vreau sa creez ceva ce nu poate fi controlat.

-Ai vreo idee, cum s-o facem,Robert?Este mai greu decat crezi sa te opresti.Mai bine ai exersa pe niste tarani de pe aici,sugera Carlos.

-Multumesc,ar fi mai bine daca as vedea intai cum e.Carlos cu siguranta incerca sa-i plateasca lui Robert datoria,si asta ii convenea de minune.

Robert statea la vila de doua zile,invatand cum sa creeze un nou-nascut.Din pacate,dupa 6 incercari si 6 morti,nu era vreun progres prea mare.Carlos era foarte de ajutor,dandu-i sfaturi cum sa n-o omoare pe Alice,dar Robert nu era inca sigur ca putea s-o faca.Daca nu se putea opri cu acesti tarani neapetisanti,cum putea sa-i reziste lui Alice ?Sangele ei mirosea atat de bine.Chiar si amintirea mirosului ii lasa gura apa.Poate putea s-o aduca aici.Ar fi minunat sa o aduca aici in lumina soarelui.Avea multe de gandit in timp ce alerga spre azil in noaptea neagra.

-Mi-a fost dor de tine,spuse Alice prinsa in efectul drogurilor.Vocea ii era inceata si precauta.L-ai vazut pe Jasper,cand ai fost in Sud ?Era acolo ?

-Nu,nu l-am vazut ,dar o sa continui sa-l caut.Se intreba iar cine o fi acest Jasper.

-Multumesc,spuse ea si aluneca in somnul cauzat de medicamente.

Trebuia s-o scoata de acolo cat mai curand posibil.Nu suporta s-o vada asa,asa ca a scos-o afara in ploaia noptii.I-a rupt cu usurinta catusele si a lut-o in brate.Era atat de micuta.A dus-o pana la cea mai apropiata usa si alerga in ploaie.Vantul si ploaia parura s-o trezeasca,si se uita spre cerul intunecat.Ploaia pe fata si parul ei ii faceau mirosul mai puternic,iar fata lui era atat de aproape de gatul ei,incat abia mai suporta.A trebuit s-o aseze pe pamant si sa mearga putin ca sa se linisteasca.Alice statea linistita pirivind ploaia,simtindu-i atingerea si gustand picaturile de ploaie.A lasat-o sa stea in ploaia calda pana aproape de rasarit.Norii se risipeau si nu putea sta in lumina soarelui.Fata fetei se minuna de lumina ce invaluia natura.Asta era primul sau rasarit de soare.

Noaptea urmatoare se hrani iar inainte sa vina la munca.Se decise asupra doctorului tanar,hotarandu-i soarta.Ceva il deranjase la acel om.iar cand ceva ii deranja trebuia sa se ocupe de el,asa ca a luat viata doctorului fara sa stea pe ganduri.

-Mereu te joci asa cu mancarea ?spuse o voce din intuneric.Era o voce blanda,dar sigura pe sine.Miroase atat de bine.I-am urmarit mirosul mai bine de o mila pana sa dau de tine.Abia astept s-o gust.Vrei s-o imparti cu mine ?

-E a mea !suiera Robert.Nu-i placea tonul vocii.Era prea increzatoare,si asta il ingrijora.

-Nu fi lacom,batrane.Vreau doar sa gust.Imi place vanatoarea,dar ea nu e o provocare pentru mine.Doar lasa-ma sa gust sa vad daca e atat de delicioasa cum miroase.

-Nu.n-o impart cu nimeni.Nu vreau s-o mananc,vreau s-o transform.Am ales-o ca tovarasa,si na-i sa te atingi de ea !Strigatul rasuna intre peretii sanatoriului.Vampirul celalalt ranji ca si cum ar fi castigat un premiu.Fara niciun advertisment,vampirul se intinse spre Robert,si se auzi un suierat puternic.Dar Robert luptase de prea multe ori.Vampirul nu putea trece de el,si il putea vedea cum maraia frustrat de infrangere.Robert se uita la el in timp ce ii dadea tarcoale.Deodata vampirul tanar se relaxa.

-Stai calm,batrane.Nu te supara.Ti-o voi lasa tie atunci.Si cu asta disparu in tufisuri.Abia atunci,Robert auzi strigatele oamenilor care se aporpiau.O lua pe Alice,sari peste gard,si o puse inapoi in pat in mai putin de un minut.

Alice suspina incet,dar suspinele se tranformara in tipete.Vasuze prea multe,si Robert nu mai avea timp s-o ajute.Noaptea era pe sfarsite,si o zi insorita avea sa inceapa.Stia fara indoiala,ca tanarul vampir nu va renunta niciodata s-o vanaze.Ii voia sangele,dar mai mult de atat voia ca Robert sa piarda.Singura metoda ca s-o protejeze era s-o tranforme chiar el.Robert fugi din cladire odata cu primele raze de soare,dar ramase aproape de sanatoriu,urmarind tanarul pradator care voia fata atat de mult.

In noapte aceea, Alice a fost aproape in coma. A gasit-o in celula ei cu arsuri noi pe cap de la socurile electrice. Ea a fost prea suparata din cauza bataii, iar doctorii, cu mila lor sucita, au decis ca socurile sunt mai bune decat tipetele ei constante.

El i-a scos glezna retinuta, a pus-o in brate si a fugit din cladire asa de repede incat ar fi fost un fum. A fugit timp de cateva ore intr-un model evaziv, pana cand a stiut ca nu mai are timp; cand a ajuns in padure a lasat-o pe pamant, la cateva mile departare de oameni. Simtise mirosul celuilalt vampir in timpul fugii si stia ca nu-l putea intrece.

El a omorat 4 dintre pacienti, asa ca era plin de sange. Carlos credea ca este un amanunt cheie, care spera ca va ajuta. Se uita la fata din fata lui, pe pamant, in pozitie fetala.

A incercat sa-si deschida ochii si sa se uite la el. Era ingrozita. Doctorii isi lasasera amprenta asupra ei.

– Nu, te rog, a soptit. Ai zis ca nu o vei face. Oare a vazut? De aici provenea teroarea tipetelor ei?

Nu conteza, si-a zis el, nu mai avem timp. Vanatorul va fi aici in curand. I-a tras capul pe spate si si-a afundat dintii in gatul ei. Gustul sangelui dulce aproape ca l-a doborat. In doua secunde, a luat doua inghitituri bune. A realizat ca inima ii devenea mai slaba si stia ca el o omora. Si-a dat seama in secunda aia ca nu era atat de puternic incat sa se opreasca, ca va fii motivul mortii ei, dar dulceata sangelui ei merita. Doar aroma si sunetul vanatorului l-a facut sa se opreasca. A privit in sus, sangele curgandu-i pe buze, dar inima ei batea tot incet. Celalalt statea la cativa metrii departare cu furie neagra in ochi.

-E ironic, a zis Robert cand s-a intors sa priveasca vanatorul, ca tu esti cel care a salvat-o. A ras sever. Chiar nu am puterea sa ma opresc. De-abia putea sa-I auda inima batand, dar stai ca in cateva secunde, inima ei va fi puternica, iar schimbarea va fi ierversibila. Tot ce avea de facut era sa-l tina departe pe celalalt pana ce schimbarea va fi prea avansata pentru a putea fi oprita.Vanatorul va pleca daca nu si-ar mai putea omori victima.

Robert stia asta era o lupta pentru viata lui, dar nu-I pasa. Mintea ii era plina de furia vanatorului mai tanar, care se bucura de lupta. Nu avea nici o indoiala ca tanarul acesta era cel care a murit in noaptea asta. Vampirul increzut si increzator care aproape i-a stricat planurile, va murii de mainile lui Robert.

Lupta furioasa a durat aproape 40 de minute. Amandoi vampirii erau experti in lupta si amandoi doreau atat de arzator moartea celuilalt incat mintea le era ocupata doar de acest gand. Daca vreun om ar fi fost prin preajma, ar fi crezut ca iadul si-a deschis portile si a lasat liberi pe doi dintre cei mai aprigi demoni. In mod repetat au sarit unul la altul, iar aerul a fost sfasiat de confruntarile si intensitatea maraiturilor lor. La sfarsit, doi bolovani erau imprastiati, cativa copaci erau scosi din radacini, iar pamantul era insemnat de furia miscarior. Lupta lor a lasat o zgarietura permanenta asupra pamantului. Aproape ca s-au omorat unul pe altul, dar cand focul a fost aprins peste bucatile corpului, a fost cel tanar care a facut-o. Vanatorul era mai pregatit , iar Robert nu putea sa se apare si sa lupte in acelasi timp. Lupta a durat prea mult, asa ca cel tanar a putut sa se urce in spatele lui si sa-I smulga gatul cu dintii lui ascutiti.

Vampirul tanar alerga la locul unde Alice statea pe pamant. Spera ca Robert sa fi mers prea departe si fata sa fi fost moarta. Nu se miscase de cand Robert incetase sa se hraneasca, asa ca a fost tare uimit cand a auzit puternicul bubuit al inimii si a mirosit veninul care incepea sa-I transforme corpul. Vampirul cel tanar a tipat de furie si o aunca pe Alice cateiva metrii, in niste copaci. Dupa aceea a fugit la ea,a apucat-o si a scuturat-o. Nu a raspuns desi avea ochii larg deschisi.

Ce era in neregula cu ea? Ar trebui sa tipe si sa se zvarcoleasca de durere. Cum de nu simtea arsura? Ce fel de ciudat e? se intreba.

A privit-o timp de cateva ore in timp ce corpul lui Robert ardea. Se uita la copaci, dau nu-I vedea. Se parea ca nu e nimeni in corpul ei ca sa simta durerea. In final, cand furia I sa atenuat si focul sa stins, a luat din nou fata si a fortat-o sa se uite la el.

– Sunt James! A tipat de mai multe ori al rand.

– Sunt James si iti vei adduce aminte de mine. Ma auzi? Iti vei aminti de mine!

Dupa aceea a ridicat-o si s-a afundat in padure. A lasat-o jos la aproape o mila distanta de unde avusese loc lupta sis a ascuns pentru a putea privi in liniste cum noul nascut se trezeste singur, pe cont propriu.